Abia azi am simtit ca a venit toamna… abia azi am simtit toamna in sufletul meu… M-a invaluit pur si simplu, mi-a brodat sufletul in amintiri, ganduri, emotii si vise. Vise ce ajung sa se desprinda si sa fie purtate de vant asemeni frunzelor. Sunt constienta ca vor rataci, cat vor rataci si se vor intoarce iar la mine, se vor lipi de suflet si nu se vor desprinde din nou decat cand vor uita cat de dor le-a fost de mine…
Chiar daca a venit toamna, anotimp al “depresiei” cum tin unii sa il numeasca, eu zambesc mai mult ca niciodata pentru ca ma simt un copil al toamnei, care se gandeste cu nerabdare la ce va urma: o perioada de liniste, plimbari in ploile cu picaturi mici si sure, mai mult timp pentru cartile ce asteapta “cuminti” ca sa fie citite si stari de transa ce cauta nelinistite trairi a caror destinatie finala e regasirea…
Da stiu… altii ar putea spune ca totusi toamna e urata pentru ca odata cu ea incepe frigul. Ei…si ce daca? Oare atunci cand iubim, nu gasim rezerve de caldura si pentru cele mai geroase ierni? Asa cum in verile toride, sufletul iti poate fi inghetat si ranit de dezamagiri sau regrete?
La mine toamna a venit firesc, mi-a patruns in suflet si s-a cuibarit acolo. Nu m-a lasat sa o acuz ori sa o intreb ceva, si-am acceptat-o… pentru ca asa e ea… ti se strecoara in suflet si nu te lasa in pace! Sfatul meu e sa nu i te impotrivesti: iubeste-o sau macar accept-o si gusta tot ce-i mai bun din ce-ti ofera ea!
Da… mai stiu ca toamna se numara sperantele, cuvintele, zambetele si uneori lacrimile, dar cel mai mult toamna ne complesesc emotiile… Azi am ascultat aceasta melodie de multe, multe ori si inca mai merita s-o asculti, pentru ca de fiecare data a sunat altfel si eu am simtit-o diferit… in aceeasi zi de toamna…
Sa aveti o toamna frumoasa in suflet, imbelsugata cu tot ce va doriti!:)
