Copilul isi
privea bunicul scriind o scrisoare.
La un moment dat, întreba:
- Scrii o poveste
care ni s-a întâmplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din
scris, zâmbi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu
despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar
placea sa fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi
creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta.
- Dar e la fel ca
toate creioanele pe care le-am vazut în viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati
la creion, pe care daca reusesti sa le mentii, vei fi totdeauna un om care
traieste în buna pace cu lumea.
Prima calitate:
poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mâna care ne
conduce pasii. Pe aceasta mâna o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna
conform dorintei Lui.
A doua calitate:
din când în când trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta
înseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pâna la urma va fi mai ascutit.
Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.
A treia calitate:
creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa
întelegi ca a corecta un lucru nu înseamna neaparat ceva rau, ceea ce este
neaparat e faptul ca ne mentinem pe drumul drept.
A patra calitate:
la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit
din interior. Tot asa, îngrijeste-te de ce se întâmpla înlauntrul tau.
Si, în sfârsit, a
cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea
ce faci în viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa încerci sa fii constient de
fiecare fapta a ta.
