Dorinta de-a mai fi copil nitel

La multi ani, copilarie !

 La mulţi ani copilărie
cu cireşe la urechi
cântecul tău reînvie
amintirile mai vechi

La mulţi ani copilărie
cu prinţese din poveşti
visul tău iar ne îmbie
să zburăm pe căi celeşti

La mulţi ani copilărie
cu baloane de săpun
jocul tău e reverie
toate grijile apun

La mulţi ani copilărie
cu ochi veseli, râs zglobiu
cine astăzi nu te ştie
are sufletul pustiu...

Copilăria este o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare.   ( Eugene Ionesco )

Copilăria e taina dezvăluirii viitorului.   ( Grigore Vieru )

Copilăria este inima tuturor vârstelor.   ( Lucian Blaga )

 

Copilărie…

am păstrat zâmbetul tău…

şi, bine e, nu-mi pare rău,

îmi ţii de cald şi-acum

cât Cerul, chiar şi din album…

 

 

Copilăria este un tărâm magic. Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină. Ne trezim doar că numai suntem copii, că am ieşit din copilărie, uneori fără să o fi trăit pe deplin... Copilăria este o lume fermecată, duioasa, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla. Orice! Este vârsta la care suntem cel mai aproape de Dumezeu si de toate tainele existenţei. Ne putem întâlni oricând cu balaurul cu şapte capete, cu zgripţuroaica cea haină, putem fi vrăjitori, eroi din filme sau benzi desenate, putem vizita orice loc din lume cu ochii minţii şi să credem cu tărie că am fost acolo cu adevărat...

 

 

Azi, e Ziua lor, a copiilor din lumea-ntreagă… şi-a noastră, a celor ce nu vrem să rămânem datori, copiilor ce-am fost şi… ne zâmbim zâmbetul, zâmbind, împreună cu ei, copiii ! La Mulţi Ani, copii ! La Mulţi Ani, copilărie !

Parfum de copilarie

Pastrez in mine pentru totdeauna intalnirea dintai cu parfumurile cele mai insemnate din viata mea. Ori de cate ori simt miros de levantica, de portocala sau de cozonac, ma intorc cu sufletul si cu gandul in copilarie.

M-am gandit adesea ca explicatia ar putea fi lipsa de parfumuri artificiale de pe vremea aceea. Sapunurile nu aveau miros, iar femeile nu aveau de unde cumpara parfumuri. Nu existau nici detergenti aromatizati, nici balsamuri de rufe, nici odorizante pentru camera si cred ca nici deodorante nu prea erau. Masinile nu erau burdusite cu braduti si inimioare mirositoare, iar de lumanari sau betisoare parfumate nici nu auzisem.

Poate ca a fost un noroc. Poate ca astfel, noi, cei din generatia crescuta inainte de marea trecere catre democratie, am invatat sa ne bucuram de mirosurile simple si izbucnite din miezul naturii. Poate ca doar asa am invatat sa ne bucuram de parfumul duminicilor in care mama sau bunica faceau prajituri si presarau pe deasupra placintei pudra fina de zahar vanilat.

Mi-e dor sa coc cozonaci, ca sa miroasa toata casa a familie fericita si a dragoste impartasita. Mi-e dor sa ies in soare dupa ce mi-am spalat parul cu apa in care am fiert flori albe de musetel, ca sa las in urma mea chemarea verii. Mi-e dor sa imbrac o bluza fina pe care am tinut-o intre crengute de levantica sau sa-mi innod peste umar esarfa de matase care a stat intre flori de busuioc. Si, intre atatea doruri pe care nu sunt in stare sa le implinesc, totusi, nu abdic de la obiceiul pe care l-am deprins de mica: in fiecare dimineata, aerisesc asternuturile pe fereastra, pentru ca atunci cand ne asezam in pat sa simtim pe perna adierea libertatii, culoarea zapezii abia cazute, mirosul luminii strecurate printre nori albi. Si sa pot sa ma visez copil…

A ce mirosea copilaria voastra? Ce parfumuri va intorc inapoi in timp, peste ani, peste uitari?

Sa ai parte de copilarie in suflet !

Copilăria este un tărâm magic. Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină. Ne trezim doar că numai suntem copii, că am ieşit din copilărie, uneori fără să o fi trăit pe deplin... Copilăria este o lume fermecată, duioasa, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla. Orice! Este vârsta la care suntem cel mai aproape de Dumezeu si de toate tainele existenţei. Ne putem întâlni oricând cu balaurul cu şapte capete, cu zgripţuroaica cea haină, putem fi vrăjitori, eroi din filme sau benzi desenate, putem vizita orice loc din lume cu ochii minţii şi să credem cu tărie că am fost acolo cu adevărat...

Lectia de optimism

            Ce s-a intamplat cu zambetele? Unde au disparut? Oamenii au uitat sa fie fericiti si se pierd in secundele care alearga din ce in ce mai repede prin viata lor. Uita de frumusetea lui “aici si acum”. Unde ne grabim? Catre ce alergam in fiecare zi? Ce cautam si de ce? Filosofie…? Nici vorba! Erau doar gandurile mele dintr- o dimineata.

           Privesc in jur cu atentia incordata la maxim… vreau sa prind din zbor orice suras si orice urma de fericire din coada vreunui ochi. Dupa mai multe incercari imi dau seama ca sunt singura. Astazi fericirea nu mi se arata din nici o parte. Toti ochii sunt opaci, precum geamurile cabinelor de dus. Nu se zareste nici o urma de lumina in spatele irisului obosit de atata cautare. Si ei cauta ceva... Dar intr-un final gasesc. Doi ochi mici si negri ma priveau dintr-un carucior. Sa fii avut maxim un anisor. Acolo am gasit luminita aceea de fericire care sclipea parca mai tare decat toate luminile din jur. S-a uitat la mine si a inceput sa rada… apoi a intins mainile. Voia sa ma apropii. Era fericit si se vedea.

          Inocenta lui mi-a raspuns la intrebari. Am aflat ca zambetele au disparut in momentul cand oamenii au uitat sa fie copii. Atunci cand sufletul lor si-a pierdut inocenta, intreaga viata a devenit doar un sir lung de probleme. Undeva in subconstient toti stiu ca ceva nu este in regula, ca nu asa trebuie sa fie viata. Trebuie sa aiba un sens totul... dar pare atat de ascuns si inaccesibil, incat multi au renuntat sa mai caute si se invart in cerc, se pierd in goana zilnica a timpului.. Si de aici isi intra in drepturi principiul cauza- efect. Lumina si zambetul dispar, se instaleaza nemultumirea si frustrarea.

          Sa te intorci dintr-o data la sufletul de copil nu este foarte usor. Dar atunci cand exista vointa, cand esti hotarat si spui “ASTAZI vreau sa schimb ceva!”, atunci poti sa incepi prin a fi optimist. Gandurile noastre sunt cele care ne scriu destinul. Numai gandind pozitiv putem sa sa eliminam lipsa binelui. Fericirea nu vine daca nu este chemata. Trebuie sa ne dorim sa avem si sa fim. Trebuie sa stim sa dorim cu adevarat.

           Priviti diminetile cum vin peste munti, priviti soarele si stelele. Ganditi-va ca odata Cineva le-a creeat pentru noi. Si in fata acestui dar, care este Lumea, toate problemele parca isi pierd din imprtanta. Respirati aerul rece si cand simtiti ca ajunge in plamani ganditi-va ca in el sta toata fericirea. Si simtiti-o in fiecare por… Daca va infloreste un zambet pe buze inseamna ca este cu adevarat acolo. Si ca a fost intotdeauna.

        Amintiti-va sa zambiti… chiar si celor care nu va zambesc. Pentru ca nimeni nu are mai multa nevoie de un zambet decat acela care nu mai stie sa zambeasca!
       Nu inceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trista, pentru ca nu se stie cine se va indragosti de zambetul tau.
       Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate.