Gândurile unei femei într-o lume a bărbaților

Nu am pretins niciodată că știu ce se află în inima unui bărbat sau că îi cunosc “lumea” atât de bine încât să generalizez și să ajung la o concluzie fermă. Ca și femeile, bărbații reprezintă o multitudine de sentimente diferite. Deși par uneori inabordabili, reci sau insensibili am convingerea că în inima lor stă ascunsă multă sensibilitate, că în preajma persoanei pe care ajung să o iubească sunt niște copii dulci, cu o mare nevoie de atenție și afecțiune și cu multă dragoste de oferit.
Consider o mare greșeală nevoia noastră, a femeilor, de a-i cuprinde pe toți într-o singură definiție, sau o singură categorie. Este la fel de valabilă și reciproca.

“Toți bărbații sunt la fel. – Niște nenorociți, mincinoși, insensibili!”
“Toate femeile sunt la fel. – Niște curve, materialiste, superficiale!”
Aud tot mai des aceste două exclamații. Și sunt mereu spuse cu toată convingerea.
De ce? De ce, oameni buni? Când am ajuns să ne cunoaștem atât de bine unii pe alții? Când am ajuns să ne înstrăinăm atât de tare încât să ne etichetăm într-un mod atât de dur și de urât?

Aș pleca....

Aș pleca fără regrete și fără priviri peste umăr departe de oameni, departe de mine.
 

Aș pleca cu lacrimile sărate șiroindu-mi pe obrajii reci și nu m-aș mai feri de vânt. De data asta l-aș lăsa să-mi biciuie fața, să-mi amorțească durerea.
 

Aș pleca undeva unde liniștea e stăpâna absolută, într-un loc unde să nu-mi aud nici măcar propriile gânduri, nici măcar inima care îmi strigă din piept să mă opresc.
 

Aș pleca. Pentru o perioadă aș merge într-un loc în care fiecare dimineață ar fi o sărbătoare a unui eu liber, descătușat de toate regulile și dorințele celorlalți.
 

Aș pleca într-o călătorie spre nicăieri, cu un bagaj gol și ușor, căci sufletul e oricum prea plin și prea greu.
 

Aș pleca înapoi spre copilărie, dar drumul e cu sens unic și nu am voie să dau cu spatele.
 

Aș pleca oriunde și nicăieri în căutarea mea, cu speranța că mă voi regăsi mai puternică și mai curajoasă decât atunci când am reușit să mă pierd.
 

Aș pleca oriunde, nicăieri, numai să mă întorc cu sufletul mai ușor…

de Iustina Talea, Momente in viata

Am mai invatat cateva lectii

Viata iti da multe lectii de-a lungul timpului. Cu siguranta pe multe le pierdem din vedere, pe altele le ignoram doar pentru a le invata mai tarziu, iar pe unele le invatam pe loc pentru ca nu avem de ales.

Da, acum stiu sigur ca la scoala era mult mai simplu… Cu timpul, mi-am dat seama ca dorinta pe care ne-o punem cu totii cand suntem mici, si anume “vreau sa fiu mare” se implineste fara doar si poate cam la toti. Si nu e deloc atat de simplu precum ne imaginam.

Am mai invatat si faptul ca distanta face parte dintre lucrurile care sunt relative… doi oameni care stau unul langa altul pot fi la fel de departe ca doi oameni aflati la mii de km distanta! Apropierea se face cu sufletul.

Timpul sterge doar amintirile care nu au nici o valoare. Pe cele care au contat si vor conta le pastreaza intacte. In amintiri, oamenii pot ramane la fel cum ii stiai tu chiar daca ei intre timp s-au schimbat altfel decat cum sperai sau pur simplu au plecat inainte de vreme. Inima pastreaza o multime de comori.

Frumusețea e despre cum te simți

Ideea de a fi frumoasă e confundată adeseori cu lungimea unei fuste sau cu adâncimea unui decolteu, cu culoarea și forma părului sau lungimea și modelul unghiilor.
Să fii frumoasă nu-ți ia mult timp și nici nu presupune un efort supraomenesc. Nu e nici măcar costisitor.
Să fii frumoasă înseamnă să te simți bine în pielea ta și să nu te lași definită de un număr.
Să fii frumoasă înseamnă să pășești cu încredere și să fii sigură de ceea ce spui.

Ești frumoasă!

Știi de ce?
Ești frumoasă pentru că ai râs din toată inima atunci când ai avut motive.
Ești frumoasă pentru că după ce ai plâns și lacrimile pe care nu știai că le ai, le-ai șters puternic cu o batistă și ai mers demnă mai departe.
Ești frumoasă pentru că oricât de mult ți-a fost zguduită încrederea în tine, într-un colț de suflet ai păstrat mereu o rezervă.
Ești frumoasă pentru că știi să alinți, să iubești, să ierți.
Ești frumoasă pentru că speri și crezi și simți.

Nu lasă pe nimeni să te facă să te simți altfel. 
Nu uita că oamenii care știu să vadă frumusețea, de orice natură, vor găsi mereu o cale să fie în preajma ta!

Dor de iarna

Iarna asta imi doresc ca atmosfera din sanul familiei sa imi umple inima de pace, sa ma incarce cu energie pozitiva si sa reverse asupra mea multa iubire.

Iarna asta imi doresc ca oamenii sa isi aminteasca de conditia lor umana, sa daruiasca mai mult din suflet si mai putin din obligatie, sa faca urari spontane, personalizate, nu sa trimita mesaje universale la toata agenda.

Iarna asta imi doresc sa comunicam mai mult, sa ne apropiem, sa ne deschidem inimile si sa ne primim unii pe altii in ele.

Iarna asta imi doresc o poveste de neuitat, un miracol, un vis implinit.

Iarna asta imi doresc mult alb, un alb imaculat si stralucitor.

Iarna asta imi doresc imbratisari calduroase si prieteni aproape.

Iarna asta imi doresc ca acel copil din sufletul meu sa domine adultul care sunt si sa ma invaluie cu euforie si cu entuziasm.

Iarna asta imi doresc ca oamenii sa nu-si mai dea coate ci sa-si zambeasca mai des.

Iarna asta imi doresc un suflet plin - un suflet plin de oameni, de speranta, de copilarie, de iubire, si de optimism.

Iarna asta imi doresc mai putine critici si mai multe aprecieri.

Iarna asta imi doresc zile mai lungi si nopti mai scurte sau invers.

Iarna asta imi doresc mai multa bunatate.

Iarna asta imi doresc caldura.

Iarna. Alb, Fulgi de zapada. Desene pe geamuri aburite. Vin fiert. Miros de scortisoara. Mere coapte. Pulovere groase. Caciulite haioase. Focuri cu lemne. Miros de aer inghetat. Lumini de sarbatoare. Brazi impodobiti. Craciun. Colinde. Natura pustiita de culori, imbracata cu sperantele oamenilor. Prieteni. Cozonaci. Cadouri. Filme de Craciun. Oameni de zapada. Manusi groase. Nas rosu. Globuri colorate. Case primitoare.

Iarna. Alb. Dor. Frig. Tandrete. Visare. Entuziasm. Caldura. Copilarii. Nerabdare. Dorinte. Apropieri.

Iarna. Alb. Dimineti cu turturi. Ingeri in zapada. Povesti.

Iarna. Alb. Simplitate. Splendoare.

Tu, al meu

Am intalnit o poezie exceptionala, pe care vreau sa v-o impartasesc:

Tu,
cel care ma alinta,
cel care ma rasfata,
cel care ma iubeste,
cel care ma asculta,
cel care ma iarta,
cel care ma intelege.
Tu, al meu.

Tu,
cel care imi saruta delicat mainile,
cel care imi intinde bratele de fiecare data cand sunt la pamant,
cel care imi respecta spatiul personal la care tin atat de mult,
cel care imi asculta tacerile si imi calmeaza zbuciumul,
cel care imi da siguranta si imi ofera certitudini,
cel care imi pune inima in palme atunci cand sunt nesigura.
Tu, al meu.

Tu,
cel in ale carui brate ma regasesc,
cel in ale carui priviri ma recunosc,
cel in ale carui cuvinte imi gasesc alinare,
cel in ale carui ganduri ratacesc fara sa obosesc,
Tu, al meu

de Iustina Talea