Se afișează postările cu eticheta Anotimpurile vietii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Anotimpurile vietii. Afișați toate postările

Hai cu primavara inainte!



Este 1 martie, este ziua primaverii, este ziua naturii si a vietii, este ziua simbolurilor si a gestului de a darui, este ziua tuturor celor care asteapta si iubesc primavara. Va ofer, cu mult drag, un martisor simbolic cu cele mai frumoase compozitii muzicale cu, despre sau inspirate de primavara. Prima zi a acestei primaveri sa fie una splendida pentru fiecare dintre voi! 

Antonio Vivaldi - Primavara


Voces de Primavera - Johann Strauss


AURELIAN ANDREESCU - TU ESTI PRIMAVARA MEA

MONDIAL - PRIMAVARA

DOINA STANESCU - MI-A BATUT PRIMAVARA IN GEAM

AURA URZICEANU - DOR DE VIATA

TUDOR GHEORGHE - NOTE DE PRIMAVARA

GHEORGHE GHEORGHIU - SA VINA PRIMAVARA

HOLOGRAF - PRIMAVARA INCEPE CU TINE

Dor de iarna

Iarna asta imi doresc ca atmosfera din sanul familiei sa imi umple inima de pace, sa ma incarce cu energie pozitiva si sa reverse asupra mea multa iubire.

Iarna asta imi doresc ca oamenii sa isi aminteasca de conditia lor umana, sa daruiasca mai mult din suflet si mai putin din obligatie, sa faca urari spontane, personalizate, nu sa trimita mesaje universale la toata agenda.
Iarna asta imi doresc sa comunicam mai mult, sa ne apropiem, sa ne deschidem inimile si sa ne primim unii pe altii in ele.
Iarna asta imi doresc o poveste de neuitat, un miracol, un vis implinit.
Iarna asta imi doresc mult alb, un alb imaculat si stralucitor.
Iarna asta imi doresc imbratisari calduroase si prieteni aproape.
Iarna asta imi doresc ca acel copil din sufletul meu sa domine adultul care sunt si sa ma invaluie cu euforie si cu entuziasm.
Iarna asta imi doresc ca oamenii sa nu-si mai dea coate ci sa-si zambeasca mai des.
Iarna asta imi doresc un suflet plin - un suflet plin de oameni, de speranta, de copilarie, de iubire, si de optimism.
Iarna asta imi doresc mai putine critici si mai multe aprecieri.
Iarna asta imi doresc zile mai lungi si nopti mai scurte sau invers.
Iarna asta imi doresc mai multa bunatate.
Iarna asta imi doresc caldura.
Iarna. Alb, Fulgi de zapada. Desene pe geamuri aburite. Vin fiert. Miros de scortisoara. Mere coapte. Pulovere groase. Caciulite haioase. Focuri cu lemne. Miros de aer inghetat. Lumini de sarbatoare. Brazi impodobiti. Craciun. Colinde. Natura pustiita de culori, imbracata cu sperantele oamenilor. Prieteni. Cozonaci. Cadouri. Filme de Craciun. Oameni de zapada. Manusi groase. Nas rosu. Globuri colorate. Case primitoare.
Iarna. Alb. Dor. Frig. Tandrete. Visare. Entuziasm. Caldura. Copilarii. Nerabdare. Dorinte. Apropieri.
Iarna. Alb. Dimineti cu turturi. Ingeri in zapada. Povesti.
Iarna. Alb. Simplitate. Splendoare.


Decembrie, bine ai venit !

Decembrie suna a colinde si miroase a portocale si scortisoara. Decembrie este alb...si rosu...si verde...si miroase a brad.

Decembrie este vesel, galagios, aglomerat, dar totusi aduce atat de multa liniste si pace :)

In decembrie suntem mai buni, mai voiosi, mai optimisti.
In decembrie visam mai mult si ne copilarim mai mult. Ne alintam si glumim, si iar ne alintam.
In decembrie mancam multa ciocolata.
In decembrie facem multe vizite, primim musafiri, suntem agitati, dar gasim timp si sa lenevim, sa citim, sa facem poze, sa ne uitam la filme.
In decembrie gatim mult: sarmale, cozonaci, bucatarim cat pentru tot anul, dar nu obosim.
In decembrie bem vin fiert si nu ne ametim :) mancam sorici si nu ne ingrasam, alergam prin zapada si nu racim.
In decembrie suntem inconjurati de magie...

Ah...decembrie...bine ai venit !

OCTOMBRIE

Octombrie-a lasat pe dealuri
Covoare galbene si rosii.
Trec nouri de argint in valuri
Si canta-a dragoste cocosii.



Ma uit mereu la barometru
Si ma-nfior cand scade-un pic,
Caci soarele e tot mai mic
In diametru.


Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe dupa zile,
Mai nestatornice si mai
Subtile...


Intarziata fara vreme
Se plimba Toamna prin gradini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.


Si cum abia pluteste-n mers
Ca o marchiza,
De parca-ntregul univers
Priveste-n urma-i cu surpriza,


Un lilian nedumerit
De alura ei de domnisoara
S-a-ngalbenit, s-a zapacit
Si de emotie a-nflorit
A doua oara...


Week-end de noiembrie

M-am intors in Bucuresti cu energie maxima si nostalgia toamnei in suflet.
Din tot griul Bucurestiului ma asteptam sa gasesc acasa numai “uscaciuni”. Insa nu a fost deloc asa. M-am indragostit pur si simplu de peisajele si culorile acestui weekend.
Imagini, sentimente, versuri, de abia astept sa le conturez si sa le impartasesc.
Se spune ca « nicaieri nu-i mai bine ca acasa ». Nu stiu altii cum simt dar mie imi explodeaza sufletul de multumirea pe care o simt atunci cand ajung acasa.
Bucurestenii ce nu stiu ce inseamna « ţara » imi spun in fata ca ma invidiaza pentru bucuria ca am unde ma retrage in linite si pace, unde natura pura e la ea acasa.


Cum sa nu ma bucur de florile mele, de tufanelele mele viu colorate, de ultimii trandafiri care parca stau suparati, cand de fapt rezista, desi zgribuliti, pentru a sfida timpul si gerul cu rosul lor aprins sau galbenul puternic. Cel putin galbiorul, e tare gelos pe tufanica de langa el ca-i mai colorata si impunatoare ca el.


Cum sa nu ma bucur de noul meu bradut ce-i mai verde ca oricare ! A rezistat cu stoicism desi ii venit din alta parte. Recunosc ca-i imprumutat de la fratii lui mult mai batrani ce vegheaza drumul catre Cabana Trei Brazi (nu pot sa nu aduc aminte de cantecul ce a facut istorie prin anii 60 fredonat de formatiaTrio Grigoriu).
Cum sa nu ma bucur de culorile vitei de vie ? O frunza nu seamana cu alta. Atatea marimi, atatea culori, iar covorul ce-l asterne pe pamant tare as vrea sa-l transpun intr-un tablou.
Salcia-i inca verde cu bratele in pamant, buxus-ul e gata sa infrunte covorul alb ce va sa vina, ici colo cate un fir de menta mai aduce aminte de miresmele verii, iar stejarul inca isi tine frunzele vopsite pe pozitie.



Toate fac parte din gradina sufletului meu si ma bucur de ele la fiecare vizita acasa. Si asta reprezinta o mica parte din « lucrurile simple » ce-mi fac viata mai frumoasa !

Emotie de toamna

Abia azi am simtit ca a venit toamna… abia azi am simtit toamna in sufletul meu… M-a invaluit pur si simplu, mi-a brodat sufletul in amintiri, ganduri, emotii si vise. Vise ce ajung sa se desprinda si sa fie purtate de vant asemeni frunzelor. Sunt constienta ca vor rataci, cat vor rataci si se vor intoarce iar la mine, se vor lipi de suflet si nu se vor desprinde din nou decat cand vor uita cat de dor le-a fost de mine…

Chiar daca a venit toamna, anotimp al “depresiei” cum tin unii sa il numeasca, eu zambesc mai mult ca niciodata pentru ca ma simt un copil al toamnei, care se gandeste cu nerabdare la ce va urma: o perioada de liniste, plimbari in ploile cu picaturi mici si sure, mai mult timp pentru cartile ce asteapta “cuminti” ca sa fie citite si stari de transa ce cauta nelinistite trairi a caror destinatie finala e regasirea…

Da stiu… altii ar putea spune ca totusi toamna e urata pentru ca odata cu ea incepe frigul. Ei…si ce daca? Oare atunci cand iubim, nu gasim rezerve de caldura si pentru cele mai geroase ierni? Asa cum in verile toride, sufletul iti poate fi inghetat si ranit de dezamagiri sau regrete?

La mine toamna a venit firesc, mi-a patruns in suflet si s-a cuibarit acolo. Nu m-a lasat sa o acuz ori sa o intreb ceva, si-am acceptat-o… pentru ca asa e ea… ti se strecoara in suflet si nu te lasa in pace! Sfatul meu e sa nu i te impotrivesti: iubeste-o sau macar accept-o si gusta tot ce-i mai bun din ce-ti ofera ea!


Da… mai stiu ca toamna se numara sperantele, cuvintele, zambetele si uneori lacrimile, dar cel mai mult toamna ne complesesc emotiile… Azi am ascultat aceasta melodie de multe, multe ori si inca mai merita s-o asculti, pentru ca de fiecare data a sunat altfel si eu am simtit-o diferit… in aceeasi zi de toamna…




Sa aveti o toamna frumoasa in suflet, imbelsugata cu tot ce va doriti!:)

Miroase florile-argintii

Parfumul teilor a innebunit orasele, sperantele, sufletele. Strazile miros a iubire nebuna si a flori de inceput de vara si de viata. Iar inima mea bate in ritm iambic, eminescian, amintindu-mi toate versurile pe care nu le-am stiut niciodata.

“Miroase florile-argintii/ Si cad, o dulce ploaie,/ Pe crestetele-a doi copii/ Cu plete lungi, balaie”. Am simtit azi nevoia sa recit, trecand pe sub copacii incarcati de miresme si, odata cu strofa din Luceafarul, m-am pomenit adaugand explicatia ca geniile stiu sa reaseze toate regulile limbii, incalcandu-le, innobilandu-le cu exceptiile lor. “Miroase florile-argintii” suna a lumina de tei, a vara abia inceputa, a razvratire, a poem uimit.

Marunta incorsetare in reguli e pentru oamenii obisnuiti. Intr-un text oarecare, bineinteles ca nu ar fi ingaduit sa asezi un dezacord. Intr-o insiruire de vorbe de rand, normele lingvistice se cuvine sa fie stimate si aplicate cu strictete. Dar intr-o dezlantuire de miracol, Poetul are dreptul demiurgic de a modela lumea intreaga, din nou, cu vorbele sale, de a crea licente poetice si rasturnari neingaduite. Asa cum a facut Eminescu, in toate poemele sale. Dar parca in Luceafarul mai mult, mai splendid, mai profund ca oriunde.

Si tainic genele le plec,
Caci mi le imple plansul,
Cand ale apei valuri trec
Calatorind spre dansul;

Luceste cu-n amor nespus
Durerea sa-mi alunge,
Dar se inalta tot mai sus,
Ca sa nu-l pot ajunge.

Patrunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte…
In veci il voi iubi si-n veci
Va ramanea departe…

Vremea cireselor


Se umplu pietele de cirese in timp ce sufletele noastre se lumineaza de nostalgie. La fiecare sfarsit de mai, ma pregatesc de intrarea in vara cum m-as pregati sa redevin copil. Si chiar daca stiu ca, o data cu toamna, imi voi regasi varstele trupului, pasesc spre cel mai drag anotimp al inimii mele cu inocenta de dinaintea primului sarut.



Amintirile mele cu ciresi dati in parg stau la loc sfant, printre amintirile cu petreceri de majorat, cu drumuri uimitoare facute intr-un autocar plin de eleve suave, cu poezii scrise pe ultima pagina a caietului de matematica. Gustul de cireasa coapta se amesteca, pe cerul gurii mele si pe cerul inalbit de stele lactee, cu gustul dorintei de a fi frumoasa, cu leganarea dansului asteptat si visat, cu imbratisarea a carei splendoare nu cutezam sa o gust pana la capat. Iar leganarea cireselor atarnate la urechi pastreaza si acum in ea chemarea unei mari iubiri, speranta pentru o nesfarsita, nepangarita poveste de dragoste, care avea, n-avea sa vina.
  

Visurile s-au spulberat, dar au ramas ciresele fiecarui an, sa ne aminteasca de vremuri in care eram mai liberi si mai neasupriti de spaime. Seva lor de vara indragostita, samburele lor de indrazneala si revolta ne obliga sa ramanem tineri si razvratiti in fata toamnelor, in fata caderilor de zapezi, de destin. E vremea cireselor si a marilor iubiri. Traim zile cu gust dulce de eternitate, de splendoare…
  
  
“Doamne, tineri mai eram
Cand fugeam din rai pe geam
Sa furam cirese-n san
Dintr-un colt de iad pagan.
Si muscand din carnea lor
Ne imbolnaveam de dor…” (George Tarnea- Fuga din Rai)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...