Trei motive...

"Dumnezeu mi-a dat prea multa fericire. N-am putut s-o cuprind. Ma simteam ca un copil care incearca sa prinda in palme o minge de fotbal mult prea mare. Cu toata indarjirea, singurul rezultat previzibil era ca, exact ca si o minge din piele alunecoasa, incaputa pe o mana nepotrivita, fericirea imi scapa printre degete. Poate ca n-am invatat niciodata cum s-o prind. Cum sa ma arunc peste ea, sa o inabus si sa nu-mi mai scape. Sau, poate, mi-a fost teama...Preferam sa plang molcom, cu inghitituri mici, topite ca si cum as fi avut guturai...

Cand e timpul potrivit ?


Se dă următoarea problemă: ai vrea un copil, dar n-ai cu cine, l-ai face, dar n-ai timp (şi poate spaţiu), ai renunţa la ambiţii imediate, dar mai amâni un pic. Se cere: introducerea urgentă a priorităţilor pe lista de valori a sufletului.

M-am surprins făcând un lucru rău. Mai mult ca sigur locul meu în Rai a devenit incert, cu mari şanse să fie iremediabil compromis: i-am dat prietenei mele un sfat periculos. Sau mai degrabă nesabuit. Ori imoral, aventuros, iresponsabil?... i-am spus răspicat: fă un copil, dă un sens şi valoare vieţii tale, scapă de obsesia cu grăsimea de pe burtă, uită de lucrurile superficiale şi rupe-te de cotidian.
Nu mai ai 25 de ani şi ai împlinit de ceva ani 30... Nu, nu e încă măritată, dacă asta vreţi să ma întrebaţi, are o relaţie corectă, însă. Nu, nu are o casă a ei. Stă cu chirie. Are însă cele mai avantajoase atuuri pe care multe din cele cu verighetă şi act de proprietate nu le au: job bine platit şi o mamă de cinci stele de profesie educatoare.
Putem jongla cu aceste bile albe la nesfârşit, putem folosi regula de trei simpla, putem crea scenarii şi planuri de viitor, rezultatul oricum o avantajează.
Haideţi să fim sincere: cât de important e un ajutor când ajungi acasă cu bebe de la maternitate? Când termini alăptatul şi habar nu ai cu ce să începi diversificarea, când te scurgi de oboseală dupa multe nopţi nedormite!?!
Sa fim înţelese, nu pentru toate femeile viaţa se deznoadă şi se prelinge ca un pârâiaş cristalin de munte. Pentru multe dintre noi soarta nu mai aduce nimic nou, cel puţin în perioada în care ticăitul ceasului ce numară ovulele sună ca o alarmă.
Admir până la lacrimi smerenia femeilor care-şi aşteaptă cuminţi ca viaţa să le aşeze acolo unde simt că le e locul, unde ştiu că ar fi trebuit să fie.
Fix că prietena mea: are vocaţia nevestei, chemarea maternităţii, toleranţa femeii care crede că ce-i al ei e pus deoparte... dar n-are perechea cu care să se aşeze liniştită la ale ei şi să uite de politici bugetare, deadline-uri, bârfe şi diete nesfârşite...
Pe o scară de la 1 la 10, cam cât de grav e păcatul să faci u copil cu un bărbat cu care nu eşti cununată nici în faţa preotului nici în faţa ofiţerului? Cât de tare se supară Divinitatea dacă îndrazneşti s-o iei pe drum singură cu un prunc în pântece sau în braţe?



Şi aici intervin două chestiuni importante: curajul tau şi ajutorul exterior. În fond, de tine depinde să poţi să-şi schimbi macazul atunci când a sosit trenul.
Metafora asta cu trenul ar fi trebuit să fie subtilă, dar e musai s-o spun pe şleau: copiii sanatoşi şi cu factor mic de risc se fac până-n 40 de ani, răbdarea şi tinereţea ta de proaspată mama o ai până-n 40 de ani, emoţiile şi senzaţiile fiecărui nou început au loc atunci când viaţa nu apucă să te zdruncine, adică până în 40 de ani...
Nu mai amâna, dacă eşti sănătoasă şi-ţi stă în puteri să faci un copil! Nu mai stabili veşnic alte prioritaţi în detrimentul maternităţii.
Puneţi-mi eticheta de old-fashioned freak, dar eu cred cu tărie că menirea noastră ca femei e să dăm naştere unor noi vieţi, aşa cum cred cu tot sufletul ca viaţa unui barbat e înzecit mai uşoară.

Convenţiile şi cutumele societaţii în care orbecăim se pare că nu ţin cont de numărul colosal de femei singure, nefericite, părăsite şi minţite josnic. Cu ce e mai presus de tine, mama singură ce eşti, vecina mea care-şi vede bărbatul cinci minute dimineaţa şi 10 seara, asta dacă se încăpăţânează să se joace cu telecomanda şi să nu adoarmă după miezul nopţii?
Gândeşte-te bine cât de mult îl mai poţi aştepta pe el să te ceară de nevastă, în definitiv în joc e soarta ta de om împlinit, nu a lui.
Daca amână şi tot găseşte scuze legate de bani, timp, proiecte, spaţiu locativ sau o veşnică şi rebelă copilarie, nu va fi niciodată pregatit să-ţi asume rolul serios de stâlp şi temelie pentru batrâneţi liniştite împreună. Iar egoismul are atâtea forme şi maşti, ca a ajuns să ne fie tot mai greu de depistat, ba începe sa fie contagios...


Invata din ziua de ieri,traieste pentru ziua de azi,spera pentru ziua de maine...

Leacul pentru toate relele si nedreptatile, grijile, tristetile si faradelegile omenirii, cu toate salasluiesc in acel unic cuvant "IUBIRE". Suflul divin produce si reda viata. Fiecaruia dintre noi ne da puterea de savarsi miracole, daca vrem.

Crede ca problemele au raspunsuri. Crede ca ele pot fi depasite. Crede ca le poti face fata. Si-n cele din urma crede ca le poti rezolva.


"Daca ne-am putea vinde experienta, la pretul care ne-a costat, am fi cu totii milionari."

Daca intr-o dimineata totul iti pare cenusiu, intinde mana si lasa-ma sa-ti desenez un...soare cu ochisori rotunzi si zambetul larg! Apoi inchide palma si ia-l cu tine sa-ti lumineze intreaga zi !


Calitatile....unui creion


Copilul isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întreba:

- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?


Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:

- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, când vei fi mare.

Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta.

- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut în viata mea!

- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusesti sa le mentii, vei fi totdeauna un om care traieste în buna pace cu lumea.

Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mâna care ne conduce pasii. Pe aceasta mâna o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.

A doua calitate: din când în când trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta înseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pâna la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa întelegi ca a corecta un lucru nu înseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat e faptul ca ne mentinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngrijeste-te de ce se întâmpla înlauntrul tau.

Si, în sfârsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea ce faci în viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa încerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

OCTOMBRIE

Octombrie-a lasat pe dealuri
Covoare galbene si rosii.
Trec nouri de argint in valuri
Si canta-a dragoste cocosii.



Ma uit mereu la barometru
Si ma-nfior cand scade-un pic,
Caci soarele e tot mai mic
In diametru.


Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe dupa zile,
Mai nestatornice si mai
Subtile...


Intarziata fara vreme
Se plimba Toamna prin gradini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.


Si cum abia pluteste-n mers
Ca o marchiza,
De parca-ntregul univers
Priveste-n urma-i cu surpriza,


Un lilian nedumerit
De alura ei de domnisoara
S-a-ngalbenit, s-a zapacit
Si de emotie a-nflorit
A doua oara...


Drumul catre noi...


Ar trebui macar pentru un moment sa inchizi ochii si sa privesti atent in suflet…acolo vei observa o poarta…probabil inchisa de mult timp…este poarta viselor….tii minte unde ai pus cheia?


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...