Era o vorba de care mi-am adus aminte azi-dimineata, si care capata un nou sens pentru mine. Expresia era « de a avea capul pe umeri » si nu la propriu, dar se pare ca si ce sustine « capsorul plin de inteligenta » este de asemenea important. Ei bine, se intelege ca ma refeream la pretiosul gat.
De dimineata, m-am trezit cam intepenita. Nu neaparat persoana mea cat pretiosul meu gat. Tare incomod. Din cate mi-aduceam aminte tentative au mai fost in trecut, insa acum parca-i prea fixat. Si daca tot a poposit pe la mine, ma gandeam sa-l si expediez. Cum ? Tot incercand !
Impotriva torticolisului exista o sumedenie de leacuri. Nici unul nu functioneaza, fireste – de aceea sunt si atatea, ca altfel n-ar fi nevoie decat de unul, nu credeti?
E, mai intai, binecunoscuta metoda a dusului fierbinte. Murata si oparita, dar tot umilita in final, pentru ca intepeneala revine fara gres imediat ce opresti apa.
E metoda brava a sfidarii, care presupune sa-ntorci capul exact in partea care te doare – si sa stai asa cat poti, fortand rasucirea. In opinia mea, metoda asta e ca-n bancul cu evreul care se plange de inghesuiala – te simti mult mai bine cu nivelul initial al durerii odata ce revii la pozitia diforma de la inceput.
Mai e metoda pungii cu gheata, care probabil ca inlocuieste preocuparea pentru torticolis cu cea pentru o pneumonie. Mai sunt unii care spun ca-ti poti infige un ac in muschiul cu pricina – dar eu cred ca acestia fac parte din categoria celor care vad toata viata altfel (plus hipopotami roz in zbor) de la intepaturi de ac. Mai sunt antiinflamatoarele, care inlocuiesc torticolisul cu un dragalas ulcer duodenal cu nisa.
Niciodata nu mi-a fost clar ce-l provoaca. Unii spun ca “de la dormitul stramb”. Asta e o tampenie, numai mortii stau intinsi asa, drept, si prefer intepeneala unui torticolis intepenelii lor. Apoi, sa fim seriosi – in afara de cazul in care esti comis-voiajor, tendita e sa dormi in acelasi pat si pe aceeasi perna luni de zile la rand – cum naiba dormi “drept” atata timp si, deodata, se stramba somnul?
Altii spun ca-i de la vreo miscare brusca. Sigur ca da, mediul urban e plin de pericole, toata ziua-buna ziua vedem lume ricosand in jurul nostru, nu? Sa fim seriosi, pana la Farmville, cea mai brusca miscare pe care o faceam era la spart bilute pe ecran – nu chiar o cazatura din copac.
In fine, mam’mare zicea ca m-a tras curentul. Poate cand eram mica, nu stiu, acum ar fi nevoie de un ditamai uraganul ca sa ma urneasca din loc, deci nu cred ca de la asta ar putea fi.
In disperare de cauza, ma gandeam la un leac homeopatic despre care am auzit ca a mai dat rezultate. O infuzie de pruna dublu distilata.
Cum ar veni – ori functioneaza, ori nu mai conteaza !
