Namaste

Sacru e lăcașul din tine unde sălășluiește universul întreg; izvorul iubirii, înțelepciunii, adevărului și păcii – toate una sunt. Acolo, în adâncul ființei noastre, amândoi suntem unul. Esența ta e totuna cu a mea. Lumina din mine recunoaște lumina din tine. Ești în inima mea, iar eu sunt într-a ta. Îl salut pe Buddha din tine și înaintea ta cu smerenie mă înclin, Namaste.

Sega este Octavian Segӑrceanu, un tip din Romȃnia care dupӑ 11 ani de lucrat ȋn publicitate a decis sӑ lase tot ȋn urmӑ lansȃndu-se ȋntr-o cӑutare spiritualӑ. A ȋnceput cu muntele Athos, dar negӑsind acolo ce cӑuta, a vrut sӑ-și ȋncerce  norocul ȋn altӑ parte și a plecat ȋn India, la ashram-ul lui Osho din Pune.

Ca orice cӑlӑtor prin viațӑ , oriunde ar merge, Sega duce cu sine o povarӑ, un bagaj imens de suferințӑ, ȋndoieli și temeri : ”Nu înțeleg ce atârnă așa greu. Sunt doar trei cămăși subțiri, două tricouri, o jachetă de trening, două perechi de pantaloni scurți și două de pantaloni lungi, o pereche de șlapi, o periuță de dinți, un aparat de bărbierit, o trusă cu medicamente (că nu se știe) și alte câteva mărunțișuri. Ca o matahală beată, rucsacul albastru se sprijină de alt rucsac, micuț și cenușiu, care conține un kilogram de ghid Lonely Planet, câteva cărțulii, un caiet pentru însemnări, două pixuri și mai multe nu, că nu mai încape. Rucsacul cel mare și rucsacul cel mic așteaptă aventura. Un cuplu încremenit de teamă să nu rupă vraja nopții. Un Don Quijote și un Sancho Panza dintr-un alt basm. Dulcineea fiind eu.”

Despre Namaste se spune cӑ este jurnalul a douӑ cӑlӑtorii simultane – una ȋn India și alta ȋn sine ȋnsuși –, pe care un tȃnar le inițiazӑ ȋntr-un moment de cotiturӑ a vieții. Ei bine, eu zic cӑ este mai mult de atȃt. Namaste nu este doar cӑlӑtoria lui Sega, ci și a noastrӑ, a cititorilor sӑi. Pentru cӑ alӑturi de el vom vizita și noi India,  chiar dacӑ numai prin filtrul ochilor sӑi, numai virtual. Dar mai ales, cartea este imboldul necesar fiecӑruia pentru a ȋntreprinde o cӑlӑtorie ȋn sine, o cӑlӑtorie esențialӑ pentru cei care vor sӑ ȋnceapӑ a trӑi cu adevӑrat.

”Osho mi-a vorbit dintr-o carte, dar așa cum nimeni n-o fӑcuse vreodatӑ”. Ȋntotdeauna existӑ o carte care te gӑsește și te schimbӑ radical. Pentru  Sega, acea carte a fost cea a lui Osho, Ego. Dar și motivul pentru care m-a atras acest jurnal de aventuri ȋn India, Osho fiind unul dintre autorii mei preferați, iar volumul sӑu, Vedanta- 7 pași spre Samadhi, o carte de cӑpӑtȃi pentru mine.

M-am bucurat sӑ vad cӑ Sega ȋl menționeazӑ și  pe Mircea Eliade, deoarece fascinația mea pentru India de la aceasta a pornit. Aș fi curioasӑ dacӑ numirea lui Eliade e ȋntȃmplӑtoare sau a avut și asupra lui aceeași influențӑ copleșitoare ca cea asupra mea.

Ca orice cӑutӑtor spiritual, Sega a trebuit sӑ fugӑ cȃt mai departe pentru a realiza cӑ nu de cele din exterior trebuie sӑ-i fie teamӑ, monștrii nu se ascund sub pat sau ȋn dulap, ci ȋn  sufletul nostru, acolo unde nu-i poate vedea decȃt cel care și-a deschis al treilea ochi.

Emoționant de sincerӑ este scrisoarea cӑtre Cӑtalin care ȋn puține cuvinte conține extrem de multӑ substanțӑ. Dar fӑrӑ ȋndoialӑ, cele mai impresionante momente sunt cele cu mesajele pe care i le adreseazӑ propria sa conștiințӑ, pentru cӑ acestea sunt adevӑrate exerciții de introspecție pe care ar trebui sӑ le practicӑm cu toții. Trӑim ȋntr-o lume clӑditӑ pe minciuni, adӑugӑm mereu chipului nostru alte și alte mӑști, ȋncȃt ajungem sӑ nu mai știm cine se ascunde sub fardul cu care ne-am acoperit esența. Astfel de momente de sinceritate, mӑcar fațӑ de noi ȋnșine, ar face adevӑrate minuni pentru dezvoltarea  noastrӑ.

Cititorul poate ȋnchide cartea la fel de dezamӑgit cum a plecat Sega din Pune. Așa se ȋntȃmplӑ mereu cȃnd ai așteptӑri prea mari și vrei miracole petrecute peste noapte. Schimbӑrile sunt adesea aproape imperceptibile, dar asta nu le știrbește cu nimic din valoare. Sega nu se ȋntoarce iluminat, dar asta nu ȋnseamnӑ cӑ totul e ȋn zadar.

Evoluția spiritualӑ e un drum anevoios, care  cere timp și rӑbdare, dar mai ales atenție constantӑ, fiindca ”te poți scutura de trecut, dar asta nu ȋnseamnӑ neapӑrat cӑ trecutul se va desprinde de tine la fel de ușor ca praful de pe coperta unei cӑrți”.

La fel se ȋntȃmplȃ și cu cititorul, nu va gasi ȋn paginile acestei cӑrți rӑspunsuri la ȋntrebӑrile sale, ori vreo rețetӑ cӑtre un nivel spiritual superior. Pentru cӑ ea nu este decȃt un vehicul care mȃnuit cum trebuie, te poate duce la adevӑr, este calea, niciodatӑ destinația. Cartea devine un fel de guru al cititorului. Nu știe neapӑrat mai mult decȃt tine, scopul nu este sӑ ȋți ofere soluții, ci doar sӑ provoace, sӑ te determine sӑ cercetezi strӑfundurile ființei tale.

Cӑlӑtoria din exterior spre interior e mereu una fascinantӑ, extrem de ȋnfricoșӑtoare, dar mai ales intimӑ. Iar Sega ne oferӑ o confesiune sincerӑ și nelipsitӑ de umor. O  oglindӑ ȋn care sӑ ne privim reflexiile și ocazia de a ne ȋnfrunta demonii, dacӑ vom avea curajul sӑ stingem lumina.

Titlu: Un roman de aventuri spirituale in India
Autor: Sega
Editura: Humanitas
Anul: 2012
Pagini: 278

Recenzie scrisă de Elena Silvana Potocean