dupa rasaritul soarelui se intorcea la mal, isi aseza un scaunel pe nisip, si pentru tot restul zilei privea marea...
in fiecare zi, cu mult dupa rasaritul soarelui, un domn elegant isi aducea familia la plaja. in fiecare zi domnul se mira de omul simplu pe care il gasea stand pe scaunel si privind marea si pe care il lasa spre seara tot acolo.
hotarat sa afle de ce omul simplu are un astfel de obicei, domnul merse la el si il intreba:
- draga domnule... observ ca in fiecare zi, de dimineata si pana seara, nu faci nimic. stai aici pe scaunel si te uiti in larg. de ce?
- privesc marea!
- si alta ocupatie nu ai? cum iti castigi painea? din ce traiesti?
- sunt pescar!
- si cand pescuiesti? pentru ca eu nu te-am vazut dezlipindu-te de scaunul asta nenorocit!
- in fiecare zi ma trezesc la ora 4, imi iau barca si undita, merg pe mare si pescuiesc pana la rasarit.
- si cat peste prinzi?
- 2-3 pesti.
- 2-3 pesti? este foarte putin! daca ai munci mai mult, ai avea mai mult!
- dar nu pescuiesc mult domnule...
- uite cum trebuie sa faci! stai mai mult la pescuit, pana prinzi patru pesti. doi ii mananci, doi ii vinzi. apoi faci asta pana cand ai suficienti bani incat sa scapi de undita aia veche si sa iti cumperi o plasa. dupa ce iti cumperi plasa, vei prinde mai multi pesti. vei avea mai multi pentru mancare, dar vei castiga si mai multi bani! dupa o vreme, cu banii astfel castigati iti vei putea cumpara o barca mai mare si mai puternica. cu barca aceea mare vei putea aduce si mai multi pesti. asta inseamna ca vei avea si mai multi de vanzare, deci vei castiga si mai multi bani! avand mai multi bani iti vei permite sa platesti cativa tineri voinici care sa iti conduca barca si care sa traga navodul din apa. iar tu nu va trebui sa mai faci nimic. ei vor munci pentru tine si iti vor aduci suficienti bani incat sa stai linistit pe scaunel si sa privesti marea oricat si oricand doresti!
- dar, domnule, eu deja privesc marea!...
