Saptamana Patimilor

Perioada cea mai incarcata de semnificatii teologice din cursul unui an bisericesc, marcata de lucrarea mantuitoare savarsita de catre Iisus Hristos, este asa-numita Saptamana a Patimilor, care urmeaza postului de patruzeci de zile.

Saptamana Mare, Saptamana Patimilor, este cea de-a treia parte a Triodului. Prima parte este alcatuita din cele 3 saptamani pregatitoare pentru Postul Mare, apoi cinstita patruzecime (postul de 40 de zile). Sfantul Ioan Gura de Aur zice: „In zilele acestea s-a risipit imparatia iadului, s-a omorat moartea, s-a biruit pacatul, s-a ridicat blestemul si s-a deschis raiul. Peretele cel de mijloc al vrajbei dintre om si Dumnezeu s-a surpat si cele ceresti s-au unit cu cele pamantesti”.

Fiecare din cele sase zile, la care ne referim, are o insemnatate deosebita in sirul desfasurarii evenimentelor. 

Primele trei zile din aceasta saptamana ne pregatesc pentru Sfintele Patimi si au randuieli de slujbe asemanatoare. Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul cu metanii, Liturghia darurilor mai inainte sfintite si citirea psaltirii dupa Randuiala Postului Mare, le intalnim in aceste trei zile. Pe langa acestea la Ceasurile 3, 6 si 9 se citesc „stalpii”, adica primele trei Evanghelii in intregime si treisprezece capitole din Evanghelia dupa Ioan. Ni se pune inainte toata viata si invatatura Domnului Hristos, pentru a intelege mai bine lucrarea de rascumparare si negraita dragoste pentru noi, dragoste care culmineaza in Sfintele Patimi.

Evangheliile care se citesc la Deniile din aceasta saptamana ne aduc aminte de cele din urma invataturi ale Domnului, in centrul carora se afla veghea in asteptarea celei de a doua veniri.

In Sfanta si Marea Joi, pericopele evanghelice ne relateaza episodul Cinei celei de Taina, cand Hristos a intemeiat Sfanta Taina a Impartasaniei, impartind ucenicilor trupul si sangele Sau, sub forma paini si a vinului. In aceasta zi, in toate bisericile se savarseste slujba numita „Denia celor douasprezece Evanghelii”.

Sfanta si Marea Vineri este ziua rastignirii Mantuitorului, ziua in care prin patimile si prin moartea Sa, Hristos arata deplina ascultare si smerenie fata de Tatal, dar mai presus de toate, in aceasta Vineri, se arata marea iubire a lui Dumnezeu pentru oameni. Cel fara de patima S-a aratat patimitor si prin moartea Sa a izvorat oamenilor nemurire. In aceasta zi indoliata se savarseste slujba Prohodului Domnului, in al carui ritual este inclusa inconjurarea bisericii, care simbolizeaza mormantul Mantuitorului. 

Sambata Mare este ziua pogorari lui Hristos la iad, de unde va avea sa-i scoata pe Adam si pe toti ceilalti drepti care au murit cu nadejdea venirii Izbavitorului. Pentru aceasta sambata este, in mod obisnuit, randuita pentru pomenirea celor adormiti. Chiar si in acest moment, in care aparent moartea a biruit, Hristos Isi arata puterea Sa prin faptul ca este „ in mormant cu trupul, in iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, in rai cu talharul si pe scaun impreuna cu Tatal si cu Duhul, toate umplandu-le, El, Cel necuprins”.

Se cuvine ca, in aceasta perioada, pregatirea noastra pentru Marele Praznic al Invierii Domnului sa se rasfranga cu preponderenta spre suflet si nu spre trup, sa ne luptam si sa nu lasam grijile materiale sa ne fure din inimi curatia si bucuria duhovniceasca a acestor Sfinte Zile.

Sursa: Radio Reintregirea