Denia celor 12 Evanghelii si scoaterea Sfintei Cruci
Joia din Saptamana Patimilor
este cunoscuta ca fiind ziua in care se citesc cele 12 Evanghelii si se
scoate Sfanta Cruce in naosul bisericii. Aducerea Sfintei Cruci din
Sfantul Altar si asezarea ei in mijlocul bisericii, are loc dupa citirea
Evangheliei a V a, atunci cand preotul spune: "Astazi S-a spanzurat pe
lemn Cel Ce a intins pamantul pe ape". Sfanta Cruce ramane in mijlocul
bisericii pana vineri, cand este readusa in Sfantul Altar.
La Ierusalim, incepand cu orele 16.00,
se face o procesiune cu Sfanta Cruce. Procesiunea incepe de la Pretoriu
si se termina la Sfantul Mormant. Credinciosii strabat drumul pe care
Mantuitorul a purtat Crucea Rastignirii.
Joia Patimilor - scoaterea Sfantului Agnet pentru impartasirea bolnavilor
In Joia Mare, in cadrul Proscomidiei, pe langa Sfantul Agnet,
care se foloseste la Sfanta Liturghie din ziua respectiva, se mai
scoate inca un Agnet, care se sfinteste impreuna cu celalalt, fara sa se
rosteasca de doua ori rugaciunile epiclezei si fara sa se binecuvanteze
fiecare separat. Al doilea Agnet va fi pastrat pana in Martea Luminata
cand este uscat si sfaramat dupa o randuiala speciala. Dupa ce a fost
sfaramat, este asezat intr-un chivot pe Sfanta Masa
din Altar. Acest Agnet este folosit de-a lungul intregului an pentru
impartasirea bolnavilor sau a celor care nu pot merge la biserica din
motive bine intemeiate.
Joia Patimilor - sfintirea Sfantului si Marelui Mir
Joia Patimilor este si ziua in care are loc sfintirea Sfantului si Marelui Mir,
materia sfintita care se foloseste la Taina Mirungerii, sfintirea
bisericilor, sfintirea altarelor, a antimiselor si pentru reprimirea in
Ortodoxie a celor cazuti de la dreapta credinta. Mentionam ca sfintirea
Sfantului si Marelui Mir nu se savarseste in Joia Patimilor fiecarui an,
ci doar atunci cand se constata ca nu mai exista Mir pentru un an de
zile.
In Joia din Saptamana
Sfintelor Patimi, praznuim spalarea picioarelor ucenicilor de catre
Hristos, Cina cea de Taina la care Mantuitorul a instituit Taina Sfintei
Euharistii, rugaciunea arhiereasca si inceputul Patimilor prin vinderea
Domnului.
Spalarea picioarelor ucenicilor
In amintirea spalarii picioarelor
Apostolilor de catre Hristos, exista obiceiul ca in Joia din Saptamana
Patimilor, in unele manastiri, staretul sa spele picioarele a
doisprezece din vietuitorii manastirii pe care o conduce.
In Israel, ceremonia spalarii picioarelor, se oficiaza pe un podium ridicat in curtea Sfantului Mormant.
Acolo, dupa savarsirea Sfintei Liturghii, patriarhul spala picioarele a
doisprezece episcopi. Interesant este ca in jurnalul lui Necolae Ses,
un pelerin in Tara Sfanta in anul 1870, se mentioneaza ca la Ierusalim,
tuturor pelerinilor le erau spalate picioarele de catre monahi. Cei care
participau la acest ritual, primeau un fel de "certificat de inchinator
la Locurile Sfinte".
Spalarea picioarelor ucenicilor este o invitatie la smerenie, slujire, daruire pentru ceilalti pana la jertfa.
Cina cea de Taina si instituirea Sfintei Euharistii
In cadrul Cinei de Taina
a fost instituita Sfanta Euharistie. Facem precizarea ca pentru poporul
evreu Pastile semnifica trecerea din robia egipteana la libertate. In
amintirea acestui eveniment, fiecare familie iudaica sacrifica un miel
si-l mananca cu azima (paine nedospita, deoarece nu au avut timp sa lase
aluatul sa creasca) si ierburi amare. Azima este simbolul robiei, al
mizeriei indurate ca robi, iar ierburile amare semnifica viata petrecuta
de israeliti in timpul robiei egiptene.
Mielul jertfit si mancat de evrei cand serbau Pastile,
era o prefigurare a lui Hristos, Mielului lui Dumnezeu Care ridica
pacatele lumii (Iesirea 12, 46) si Se ofera ca hrana pentru viata
vesnica.
La aceasta Cina, Mantuitorul Se
daruieste pe Sine sub chipul painii si al vinului. S-a daruit si
continua sa Se daruiasca in cadrul fiecarei Liturghii.
Rugaciunea din gradina Ghetsimani
In gradina Ghetsimani,
Mantuitorul supune vointa Sa omeneasca celei dumnezeieisti. Acest lucru
reiese din cuvintele: "Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la
Mine paharul acesta, insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti"
(Matei 26, 39). Este momentul in care "Iisus s-a cununat in duh cu
moartea", dupa cum marturiseste parintele Staniloae. Prin ambele vointe
Hristos a dorit mantuirea noastra: prin cea dumnezeiasca binevoind
impreuna cu Tatal si cu Duhul , iar prin cea omeneasca facandu-Se
ascultator Tatalui. Asa a indreptat firea noastra in Sine si prin ea si
pe cea din noi.
Ceea ce s-a petrecut in acea noapte la
Ghetsimani, ramane pentru noi model si putere spre izbavire. Dupa cum
Hristos a intarit vointa omeneasca in directia celor dorite de Dumnezeu,
asa se intampla si cu cei care cer cu credinta "faca-Se voia Ta precum
in cer asa si pe pamant".
