Stimat Domn,
să pășești cu atenție în sufletul unei femei, să nu-i zdrobești naivitatea și sentimentele, să n-o oprești din drumul ei, să nu-i promiți ce nu poți face. Poate că o vei răni fără să vrei, poate că mai târziu, când o vei pierde, vei realiza cât însemna pentru tine, câte bucurii te-a făcut să trăiești. Vei realiza că prin zâmbetul ei tu respirai, pentru fericirea ei tu trăiai, pentru ochii ei tu înfruntai orice greu.
Nu uita că vorbele și faptele sunt hrană cotidiană, amintește-ți că o relație se clădește încet, fără grabă. Să nu pretinzi dacă ai uitat să oferi, să nu uiți de ea, să nu o lași singură atunci când suferă și mai ales, nu uita să o îmbrățișezi.
Să nu o faci să plângă, știu că îți cer imposibilul, și dacă asta se va întâmpla, să nu pleci de lângă ea.
Să pășești cu atenție pentru că sufletul ei este plăpând, plin cu răni deschise.
Amintește-ți că înainte ta au mai fost câțiva trecători care au lăsat în urma lor amprente.
Să nu-i ceri să uite ce-a trăit, nu uita că fiecare om este rezumatul greșelilor din trecut.
Tot ce trebuie să faci este să-i arăți că tu vei fi acolo lângă ea, dintre o mie de oameni tu o vei ridica și îi vei aminti că poate, că este destul de puternică și frumoasă.
Maria Cristiana Tudose
