Foarte multi dintre noi – inclusiv eu – se lauda cu ceea ce n-au facut in viata. Cu ce era cat p’aci sa faca, cu domeniile pentru care se dovedisera talentati, dar n-au avut bani sau un dram de noroc ca sa poata ajunge sa le stapaneasca, cu drumurile pe care si-ar fi dorit sa le strabata, dar ceva s-a asezat in calea libertatii lor.
Eu spun mereu, cu obida, ca as fi vrut sa cant, dar ca n-am avut niciodata nici vreun instrument, nici vreun parinte care sa ma impinga nitel de la spate. Atunci cand privesc in urma, totusi, imi dau seama ca daca as fi vrut cu tot dinadinsul sa studiez muzica, m-as fi dus la palatul copiilor, la vecinii mei instariti, la profesoara de muzica acasa si m-as fi asezat pe pragul ei si tot as fi facut ceva. Dar probabil ca lucrurile pe care nu le ducem la bun sfarsit nu sunt, cu adevarat, cele mai potrivite pentru noi.
Insa exista, pentru fiecare, o lista insemnata de lucruri pe care nu le-am facut in viata, pe care, privind inapoi, intelegem ca ne-am fi dorit, totusi, sa le fi putut adauga intre izbanzile noastre.
As fi vrut sa cant, dar n-am facut asta, si am o gramada de scuze care sa-mi justifice nerealizarea. As fi vrut sa scriu poezie, insa nu m-am incumetat niciodata, pana acum. As fi vrut sa traiesc dintru inceput o singura mare si nesfarsita iubire, dar nu a fost asa…
Ce n-ati facut in viata, dar v-ati fi dorit? Ce asezati in crestetul listei de lucruri pe care nu le-ati putut invata sau trai, dar care va starnesc, de cate ori le ganditi, fiori de nostalgie?
