Nu te naşti, ci devii femeie

Simone de Beauvoir a trăit într-o epocă nu departe de cea în care trăim noi. Cu toate acestea, diferenţele de mentalitate erau majore, ceea ce a făcut ca naşterea doamnei de Beauvoir să-şi pună puternic amprenta asupra luptei de emancipare a femeii.

Sculptura in mar - M Radulescu

“Stii, noi paream c-am (re)inventat iubiea pura, adevarata. La noi parea perfect totul, in cel mai imperfect context. Ochii mei atat de indragostiti de tine vedeau cea mai frumoasa relatie dintre un barbat si o femeie, cea mai interesanta si mai seducatoare potrivire.
Am ajuns la fel ca toti ceilalti. Raniti, chinuiti, macinati de intrebari, enervati de reactii…

Casatoriti. Necasatoriti

Tot mai multi oameni care se iubesc aleg sa isi pastreze iubirea departe de conventii si nu se mai casatoresc. Iar alegerea lor e onesta, nu manata de dorinta de a insela sau de a evada cat mai iute din cuplu la prima incercare, ci, dimpotriva…

Multa vreme am suspectat ca fuga de casatorie e un fel de  fuga de responsabilitate, mascata sub fraze invatate de la altii. Ca “la ce bun o hartie?” e paravanul pentru cei care vor sa se prezinte lumii ca necasatoriti, desi acasa concubineaza temeinic cu cate cineva care-si imparte cu ei visele si sperantele. Ca formula “nu cred in casatorie” e totuna cu “n-avem nimic de impartit, deci acum am plecat”. Si, inca, in multe cazuri, asa este.

Conduită între parteneri - limite şi libertăţi

Mereu m-am întrebat până unde merge intimitatea dintre doi parteneri, intimitatea ce ţine de comportament, de limbajul abordat, de formulări de adresare. Unde e prea mult sau prea puţin respect sau unde e prea mult sau prea puţin formalism atunci când ne raportăm la relaţiile dintre doi iubiţi, soţi, amanţi...

Ce n-am facut in viata

Foarte multi dintre noi – inclusiv eu – se lauda cu ceea ce n-au facut in viata. Cu ce era cat p’aci sa faca, cu domeniile pentru care se dovedisera talentati, dar n-au avut bani sau un dram de noroc ca sa poata ajunge sa le stapaneasca, cu drumurile pe care si-ar fi dorit sa le strabata, dar ceva s-a asezat in calea libertatii lor.

Eu spun mereu, cu obida, ca as fi vrut sa cant, dar ca n-am avut niciodata nici vreun instrument, nici vreun parinte care sa ma impinga nitel de la spate. Atunci cand privesc in urma, totusi, imi dau seama ca daca as fi vrut cu tot dinadinsul sa studiez muzica, m-as fi dus la palatul copiilor, la vecinii mei instariti, la profesoara de muzica acasa si m-as fi asezat pe pragul ei si tot as fi facut ceva. Dar probabil ca lucrurile pe care nu le ducem la bun sfarsit nu sunt, cu adevarat, cele mai potrivite pentru noi.

Insa exista, pentru fiecare, o lista insemnata de lucruri pe care nu le-am facut in viata, pe care, privind inapoi, intelegem ca ne-am fi dorit, totusi, sa le fi putut adauga intre izbanzile noastre.

As fi vrut sa cant, dar n-am facut asta, si am o gramada de scuze care sa-mi justifice nerealizarea. As fi vrut sa scriu poezie, insa nu m-am incumetat niciodata, pana acum. As fi vrut sa traiesc dintru inceput o singura mare si nesfarsita iubire, dar nu a fost asa…

Ce n-ati facut in viata, dar v-ati fi dorit? Ce asezati in crestetul listei de lucruri pe care nu le-ati putut invata sau trai, dar care va starnesc, de cate ori le ganditi, fiori de nostalgie?

SURSA

Gândurile unei femei într-o lume a bărbaților

Nu am pretins niciodată că știu ce se află în inima unui bărbat sau că îi cunosc “lumea” atât de bine încât să generalizez și să ajung la o concluzie fermă. Ca și femeile, bărbații reprezintă o multitudine de sentimente diferite. Deși par uneori inabordabili, reci sau insensibili am convingerea că în inima lor stă ascunsă multă sensibilitate, că în preajma persoanei pe care ajung să o iubească sunt niște copii dulci, cu o mare nevoie de atenție și afecțiune și cu multă dragoste de oferit.
Consider o mare greșeală nevoia noastră, a femeilor, de a-i cuprinde pe toți într-o singură definiție, sau o singură categorie. Este la fel de valabilă și reciproca.

“Toți bărbații sunt la fel. – Niște nenorociți, mincinoși, insensibili!”
“Toate femeile sunt la fel. – Niște curve, materialiste, superficiale!”
Aud tot mai des aceste două exclamații. Și sunt mereu spuse cu toată convingerea.
De ce? De ce, oameni buni? Când am ajuns să ne cunoaștem atât de bine unii pe alții? Când am ajuns să ne înstrăinăm atât de tare încât să ne etichetăm într-un mod atât de dur și de urât?

Viata ca o reteta

Aş fi un copil care ar crede că şcoala este un moment trecător, poate cel mai simplu dintre toate formele educaţionale. Aş refuza să mă imaginez adult, interzicând şi celorlalţi să mă discrediteze numindu-mă matură. Un asemenea apelativ mi-ar limita percepţia despre puterea mea de evoluţie, din prezent spre viitor: dacă aş fi deja matură, atunci cât aş mai  putea creşte şi încotro m-aş mai înălţa?

Nu cred în cărţi motivaţionale, dar cred în literatură. Nu cred în discursurile bine puse la punct ale unor oameni care întâi au muncit din greu pentru ca apoi să îşi scrie acele discursuri. Dar cred în experienţa şi în puterea exemplului indirect pe care ei îl dau, unul supus interpretării; în mesaje transmise şi pe alte căi, în afară de cuvinte, cele frumos sugerate de realizări definitorii.

Ideile din categoria „cum să fii mai bun, cum să ajungi nu-ştiu-cum în zece paşi” îmi dezvoltă mai mult o atitudine fosforescentă şi neserioasă în faţa unei existenţe prescrise, mai mult decât mă ajută să-mi redescopăr resursele.

Scrisoare pentru bărbați...

Stimat Domn, 
să pășești cu atenție în sufletul unei femei, să nu-i zdrobești naivitatea și sentimentele, să n-o oprești din drumul ei, să nu-i promiți ce nu poți face. Poate că o vei răni fără să vrei, poate că mai târziu, când o vei pierde, vei realiza cât însemna pentru tine, câte bucurii te-a făcut să trăiești. Vei realiza că prin zâmbetul ei tu respirai, pentru fericirea ei tu trăiai, pentru ochii ei tu înfruntai orice greu.
Nu uita că vorbele și faptele sunt hrană cotidiană, amintește-ți că o relație se clădește încet, fără grabă. Să nu pretinzi dacă ai uitat să oferi, să nu uiți de ea, să nu o lași singură atunci când suferă și mai ales, nu uita să o îmbrățișezi.
Să nu o faci să plângă, știu că îți cer imposibilul, și dacă asta se va întâmpla, să nu pleci de lângă ea.
Să pășești cu atenție pentru că sufletul ei este plăpând, plin cu răni deschise.

Exercitii de echilibru

21 de cuvinte. De mână cu Dumnezeu. Dialog între Lumină și Umbră. La poalele sufletului. Scrisoare către liceeni. Graniță. Dacă… . Bărbat, șosea, copac, câine, lan de grâu, clovn. Marea și noaptea. Chirilă în no man’s land. Inimă în renovare. Deschis muzeu. Știu. Să omorâm sindromul Caragiale. Milioane de Ulise. Când eram copil. Dumnezeu. Crăciunul nu e… . De ce funcționăm. Camerista mi-a dat visele la spălat.

Sunt doar câteva capitole care îți rămân pur și simplu în suflet.

E un cocktail delicios pentru orice om care iubește lectura și e curios să descopere un alt om decât crede că știe.

O carte despre oameni, despre viață, despre iubire, despre natură, despre Dumnezeu, despre muzică, despre adolescenți și despre visători. O porție de viață.

Il puteti descoperi pe blogul lui: tudorchirila.blogspot.ro.