Exista in istoria fiecarei iubiri un moment care a declansat setea de vesnicie. O privire. O imbratisare. Un zambet. O mangaiere. Un sarut. Exista in fiecare inceput de poveste o granita dincolo de care se petrece alunecarea inspre dragoste, inspre patima, inspre vis, inspre dorinta.
Am trait cateva iubiri care mi-au innobilat viata. Cateva iubiri care m-au obligat sa merg mai departe, sa ma inalt, sa ma transform in femeia care am vrut sa fiu dintotdeauna pentru barbatul pe care l-am asteptat si l-am visat. Iar daca e sa privesc inapoi, cu duiosie, imi pot aminti parfumul precis al secundei care a dezlantuit totul. Lumina unei fluturari din mana, la un capat de peron, intr-o gara de provincie. Fosnetul unei scrisori deschise cu graba, citite cu nesat. Ameteala unui sarut dat inainte de a cobori din masina pentru a pleca inspre o alta viata, inspre o alta dragoste la fel de mintita.
Intre nedragoste si dragoste sta intotdeauna o singura clipa. Aceea in care un cuvant iti atinge inima, un gest iti face respiratia sa stea in loc, o atingere te face sa simti ca poti din nou sa zbori, asa cum stiai candva, inainte de-a te naste. Intre dragoste si nedragoste stau un miliard de clipe in care ai timp sa cazi, sa arzi, sa te perpelesti in nelinisti, sa lupti, sa te umilesti, sa cersesti.
Imi amintesc de primul nostru sarut si imi iau viata de la capat, ori de cate ori vreau. E un exercitiu de iubire, de nemurire, pe care il fac, cu truda, in fiecare zi.
Cum au inceput iubirile voastre?
