"Am aproape 100 ani; îmi aștept sfârșitul și inca mă gândesc la începuturi. Sunt lucruri despre care trebuie să-ți spun...Oare m-ai asculta dacă ți-aș povesti cât de repede trece timpul? Tu, nu iti poți imagina la varsta ta, cum se scurge, cum alearga, cum ne lasa in urma cu trupul sfasiat si sufletul incarcat. Totuși, îți voi spune că te vei trezi într-o zi și vei afla că viața s-a scurs, a gonit pe lângă tine cu o viteză imposibilă și nemiloasă. Momentele cele mai intense îți vor părea ieri intamplate și vei simti ca nimic n-a șters durerea și plăcerea, gustul si mirosul, sunetul sau imaginea, intensitatea neînchipuită a dragostei și exaltarea fericirii, regretul pasiunilor neîmpărtășite, ori neexprimate, ori nerezolvate, bucuria momentelor unice, sentimentul ca viata e atat de lunga si ca poti face atat de mult.
E adevarat, cand ai 10-15-25-40 ani, viata iti pare o lunga si grea calatorie. Acum, aproape de 100 ani, iti spun ca viata este o scurta calatorie care ar trebui si este atat de simplu sa fie minunata...In viziunea unora, poate ca ar trebui sa eman intelepciune prin toti porii, insa ce pot sa spun acum este ca pe masura ce imbătrânești și îți dai seama că nu există răspunsuri, ci doar povești. Uita de intrebari, uita de frustrari, uita de tot ce-i rau si scrie povesti frumoase. Atat vei lua cu tine"
Text "furat" si "ïmbogatit" de Darius Stanese.
