- M-ai supărat. - De ce?
- Pentru că la început mă alintai, mă mângâiai, mă răsfățai, îmi pregăteai surprize, mă făceai să mă simt importantă.
- Ești importantă, pentru mine ești totul.
- Am nevoie de mici gesturi, nu-ți cer luna de pe cer.
- Cere-mi ploaia, cere-mi stelele, cere-mi viața. Eu ți le voi da.
- "Protejează-mă, ascultă-mă când nu vorbesc, sărută-mă când plâng, caută-mă când mă ascund." Îți amintești când ți-am cerut aceste lucruri? Le vreau, le pretind.
- Eu te iubesc. Plouă, hai lângă mine, avem o singură umbrelă.
- Nu.
- Hai să mergem acasă.
- Nu.
- Vrei să stai sub ploaie?
- Nu.
- Atunci ce vrei?
- Să fim iar noi doi, să fiu cucerită și alintată.
- Îți este frig?
- Îmi este dor.
- Poftim, ascunde-te sub umbrelă. Hai să mergem acasă.
Maria Cristiana Tudose
