Îţi mulţumesc că vrei să te iubesc,
Îţi mulţumesc că vrei să fii a mea,
Dar nu pot fi atât de pământesc
Încât să te îngădui altcuiva.
Îţi mulţumesc pentru sărutul care
M-a scos din minţi şi printre sfinţi m-a dus,
Dar vin mereu la tine cu o floare
Prin care-ţi spun tot ce-a rămas nespus.
Îţi mulţumesc că îmi rămâi aproape
Când tinereţea se îndepărtează,
Când pleoapele ni se închid pe pleoape
Şi adormim într-o iubire trează.
Când eu îţi mulţumesc pentru că eşti,
Cred că şi tu poţi să mă mulţumeşti.
Iubire 100%, sonet XLVIII, de Nicolae Silade
