O legenda povesteste ca la inceputul lumii, cand Dumnezeu a hotarat sa creeze femeia, el vazu ca epuizase toate materialele in barbat si ca nu mai dispunea de nimic... In fata dilemei si dupa o profunda meditatie iata ce a facut: a luat rotunzimea lunii, suavele curbe ale valurilor, tandra aderenta a zorelelor, miscarea tremurata a frunzelor, silueta subtire a palmierului, tenta delicata a florilor, privirea indragostita a cerbului si veselia razei de soare. Timiditatea randunicii, vanitatea paunului, suavitatea lebedei, duritatea diamantului, blandetea porumbelului, cruzimea tigrului, ardoarea focului si raceala zapezii. El a amestecat ingredientele atat de diferite si a facut femeia,pe care i-a daruit-o barbatului.
Dupa o saptamana barbatul vine si spune:
"Doamne, creatura pe care mi-ai daruit-o ma face nefericit. Ea imi cere toata atentia mea, nu ma lasa niciodata singur, vorbeste mult, plange fara motiv, ma face sa sufar. Ti-o inapoiez, nu mai vreau sa traiesc cu ea.
"Bine", raspunse Dumnezeu si i-a luat femeia.
Dupa o saptamana barbatul vine si spune:
"Doamne, ma simt foarte singur de cand ti-am inapoiat creatura pe care ai facut-o pentru mine. Ea canta si juca alaturi de mine, ea ma privea cu tandrete. Privirea ei ma mangaia. Ea radea si rasul ei era ca o muzica, ea era frumoasa si atingerea ei era dulce. Doamne,te implor, da-mi-o inapoi, nu mai pot trai fara ea!"
