The Pursuit of Happiness

“You want something ? Go get it. PERIOD.”

Daca as recomanda un film care sa te inspire atunci “The Pursuit of Happyness” cu Will Smith in prim-plan ar fi fara urma de indoiala alegerea perfecta. O poveste despre lupta pentru succes, lupta unui parinte de a oferi o viata mai buna copilului sau, lectiile de viata pe care i le ofera, plus aparitia baiatului lui Will Smith in rolul pustiului face din acest film un “must see”.

Trailerul :

Ideea in jurul caruia se concentreaza filmul este : “Nu lasa pe nimeni sa iti spuna ca nu poti face ceva. .. Daca ai un vis..urmareste-l. Vrei ceva ? Lupta pentru el. Punct.”

Si ca sa vedeti o idee simpatica… pe situl filmului gasiti un concurs avand ca premii posibilitatea de a face practica la firme ca :THE GAP, MORGAN STANLEY, NBC, NFL, TIME (People Magazine) sau YAHOO. In ce consta concursul ? Trebuie sa faci un filmulet de maxim 5 minute in care sa-ti exprimi visul, motto-ul care iti ghideaza viata, si cum te califica acest lucru sa lucrezi pentru o companie ca cele din lista. Se dau puncte pentru relevanta raspunsului, incredere, articulatie, prezentare, originalitate, profesionalismul aratat. Pacat ca era valabil doar pentru rezidenti in US.

Mi-a placut la nebunie prezentarea tipului care a aplicat la Morgan Stanley

Asa se face o aplicare profesionista.

Vizionare placuta!

De ce plangi?

De ce plingi?
- Pentru ca sint femeie ! - raspunde mamica.
- Nu inteleg ... - zice micutul.
Mamica il imbratiseaza si spune :
- Si n-ai sa intelegi niciodata ...

Mai tirziu, copilul isi intreaba tatal :
- De ce plinge mamica ?
- Nu stiu nici eu ! Toate femeile pling fara motiv ! - a fost tot ce i-a putut spune taticul.

Devenit adult, il intreaba pe Dumnezeu :
- Doamne, de ce pling femeile asa de usor ? 

Dragostea dureaza trei ani - filmul

Frederic Beigbeder a lansat in cinematografe, pe 18 ianuarie, primul film regizat de el: 'Dragostea dureaza trei ani', o comedie romantica, 'pentru baieti', dupa cum o numeste el. Autorul francez a acordat de curand un interviu publicatiei Le Figaro in care a vorbit despre ecranizarea propriului romanului, lansat in 1997.

Intrebat daca este mai greu sau mai usor sa adapteze propriul roman pentru cinema, "autorul dandy", cum il numesc cei de la Le Figaro, a raspuns cu umor: „Este o munca mult mai usoara, deoarece nu exista niciun scriitor care sa-ti sufle in ceafa, sa-ti corecteze fiecare virgula sau sa iti explice ca nu ai respectat sensul dat de el unei anumite fraze. Nu am avut nicio disputa cu autorul cartii. De altfel, nici nu mi-a pasat de el. Mi-am luat libertatea de a ma juca cu textul, pentru ca nu era o carte recenta. A fost publicata in urma cu 15 ani si uitata pe un raft prafuit."

Iata in continuare cateva dintre intrebarile adresate de Le Figaro:

Trebuie sa fii megaloman pentru a face un film?
Mai putin decat atunci cand scrii carti. Cand scrii o carte, megalomania poate fi o calitate. Cand faci un film, iti expui viziunea, dar trebuie sa accepti si ideile echipei cu care lucrezi. Eu chiar am renuntat la megalomanie pentru cateva luni!

De ce nu l-ai interpretat pe Mark Marronnier, personajul principal al cartii?
Sunt un actor jalnic. Gaspard Proust este mult mai bun decat mine! Si, in viata, este mult mai cinic. Eu am avut deja cateva aparitii in filme. Intotdeauna dezastroase sau taiate la montaj!

Este o mare diferenta intre cel care erai in urma 15 ani si Beigbeder de astazi?

As vrea sa pot raspunde ca am crescut, m-am maturizat, am devenit un adult. Din pacate, imi dau seama, si este ingrozitor, ca problemele lui Mark Marronnier sunt inca ale mele.

Care probleme?

Frica de angajament, dorinta de pasiune romantica ...

Care sunt regizorii pe care ii admiri?

Am o mare admiratie pentru Woody Allen. Nu cred ca as fi vrut sa fac filme daca nu era acest regizor. Imi place Sasha Guitry, bineinteles. Ce-mi place la cei doi mari regizori este ca gasesc in filmele lor femei frumoase, imbracate in rochii lungi, care au dialoguri geniale. Iubesc filmele vorbarete!

Intotdeauna regizorul flirteaza cu actritele care joaca in filmele lui?
Mi-as dori. Din pacate, nu mi s-a intamplat inca! Iti propui o multime de lucruri atunci cand incepi sa lucrezi in cinematografie: o viata in lumina reflectoarelor, sex cu starurile... Dar este complet fals! Ne trezim in fiecare zi la sase si jumatate dimineata si ajungem acasa la miezul noptii, fara nici o recompensa de acest fel.

Un slogan care sa evidentieze calitatile filmului si cartii Dragostea dureaza trei ani?

Pornesti in doi, sfarsesti de unul singur!

Dragostea dureaza 3 ani - cartea

Pot sa va spun ca mi-a placut foarte mult, e o carte care trateaza cel mai "siropos" subiect in cel mai realist mod cu putinta. E o carte scrisa intr-un stil destul de cinic cu un realism care scoate dragostea din aceea sfera cu norisori roz pufosi si o aduce in zilele noastre pline de tentatii si incertitudini. Eu m-am regasit mult in aceasta carte. 

Va scriu mai jos cateva citate:

"Ni se spune deseori ca, dupa o vreme, pasiunea se transforma in "altceva", mai puternic si mai frumos. Ca acest "altceva" este Dragoste cu "D" mare, un sentiment, cu siguranta, mai putin excitant, dar, totodata, mai putin imatur. As vrea sa fiu foarte clar: acest altceva ma calca pe nervi si, daca asta e Dragostea, atunci le-o las puturosilor, descurajatilor, oamenilor "copti" care se balacesc in confortul lor sentimental. In ceea ce ma priveste, dragostea are un "d" mic, dar elanuri mari; nu dureaza ea prea mult, dar cel putin cand este aici, se simte. "Altceva-ul" ala al lor, in care ar vrea ei sa transforme dragostea, pare a fi o teorie inventata pentru mica lor satisfactie, pentru a se autolinisti trambitand ca altceva mai bun nu exista."

"Asta e cartea unui copil rasfatat, dedicata tuturor zapacitilor prea puri pentru a trai fericiti. Cartea celor care au rolul negativ si pe care nu-i caineaza nimeni. Cartea celor ce n-ar trebui sa sufere pentru o despartire pe care au provocat-o ei insisi, dar care totusi sufera din pricina unei dureri cu atat mai ireparabile, cu cat stiu ca sunt singurii vinovati."

Si cateva citate amuzante, dar nu departe de adevar:

"Tipii sunt ca ardeii. Trebuie sa-i lasi la marinat."

"E mult mai placut sa faci dragoste cand esti indragostit. Femeilor, chestia asta le da impresia ca preludiul dureaza mai mult, iar barbatilor ca dureaza mai putin."

"In prima casatorie cauti perfectiunea, in cea de-a doua cauti adevarul."

"...daca nevasta e pe cale sa-ti devina prietena, e timpul sa-i propui unei prietene sa-ti devina nevasta."

“Tipii mondeni sunt fiinte solitare, pierdute intr-o multime de cunostinte vagi”.

“La 20 de ani credeam ca stiu totul despre viata. La 30 de ani am aflat ca nu stiam nimic. Tocmai petrecusem zece ani invatand tot ce trebuia sa uit dupa aceea”

“Casatoria e ca si cum ai manca la toate mesele caviar: o indigestie datorata fapturii adorate pana la ingretosare.”

“Stii care e diferenta intre dragoste si herpes? Herpesul dureaza toata viata”

“Acum inteleg in sfarsit fraza lui Camus: “Trebuie sa ne imaginam ca Sisif este fericit”. El vroia sa spuna ca repetam toata viata  aceleasi prostii si ca poate tocmai asta este fericirea. Va trebui sa ma agat de aceasta idee. Iti iubesti nefericirea pentru ca este alcatuita de nenumarate reveniri”

“Poţi să te îndepărtezi pe vecie de un om, poţi să-ţi calci toate jurămintele şi să rămâi în continuare faţă în faţă cu el, fără să faci din asta un capăt de ţară.”

“… poate într-o zi, mai târziu, mult mai târziu, ne vom întâlni într-un loc luminat; cu lume în jur, cu copaci, cu o rază de soare, ce ştiu eu, cu păsărele care vor cânta [...] şi, în mijlocul zarvei, ne vom recunoaşte şi ne vom gândi cu nostalgie la vremurile trecute, cele în care aveam douăzeci de ani, cele în care ne-am făurit primele speranţe, cele în care am suferit marile decepţii, vremurile în care am visat, în care am îmbrăţişat Cerul, înainte de a ne cădea în cap…”

Şi citatul citatelor:

“A seduce o fată înseamnă mai ales a reduce distanţele. Trebuie să reuşeşti să câştigi teren, centimetru cu centimetru, fără ca să se bage de seamă prea mult. Dacă vezi o fată care îţi place, trebuie să te apropii de ea (la 2 metri). Dacă îţi place şi de la distanţa asta, începi să vorbeşti cu ea (la 1 metru). Dacă zâmbeşte când îi înşiri balivernele tale, o inviţi să danseze sau să bea ceva (la 50 centimetri). Apoi, te aşezi lânga ea (la 30 centimetri). Cum încep să-i strălucească ochii, trebuie să-i aranjezi cu grijă o suviţă după ureche (la 15 centimetri). Dacă te lasă să-i aranjezi părul, vorbeşte-i putin mai de aproape (la 8 centimetri). Dacă respiră mai puternic, lipeşte-ţi buzele de ale ei (la 0 centimetri). Scopul acestei strategii este, evident, să obţii o distanţă negativă prin pătrunderea unui corp străin în interiorul acestei persoane (la aproximativ minus 12 centimetri, conform mediei naţionale).”

Dragostea dureaza 3 ani

Anul trecut am văzut piesa de teatru adaptată după acest roman de către Chris Simion, cu Cristi Iacob şi Ilinca Goia în rolurile principale, şi mi-a plăcut foarte mult, m-a surprins prin idei şi replici, iar jocul lui Cristi Iacob a fost de-a dreptul fantastic. Cred că apreciez şi mai mult punerea în scenă acum, când am citit romanul Dragostea durează trei ani, una din părţile trilogiei lui Frederic Beigbeder. Scrierea s-a pretat foarte bine transpunerii ei în piesa de teatru, fiind mai bine pusă în valoare decât prin citirea cărţii.

Frederic Beigbeder: “O punere in scena reusita a romanului, care este unul foarte dificil de adaptat pentru teatru. Mi-a placut foarte mult structura regizorala foarte clar conturata, modul neconventional de punere in scena si jocul excelent al actorilor. Am incercat, in carte, sa fac lumea sa rada pe seama divortului si a problemelor sentimentale, iar piesa reuseste din plin acest lucru. Daca e ceva rau in piesa asta e ca dureaza prea putin. Ar trebui sa dureze trei ani”. Chris Simion: „Este un spectacol post modern, recomandat spectactorilor dezinhibati si lipsiti de prejudecati, un spectacol neconventional, care anuleaza limita dintre actori si spectatori. De fapt nu e un spectacol, e viata fiecaruia”.

·    Teatru modern, interactiv

·    Fara scena, fara spectatori, fara prejudecati

·    Se adreseaza unui tip de spectator dezinhibat si lipsit de prejudecati

Distributie:

·    Cristi IACOB - Marc

·    Ilinca GOIA - Anne

·    Gabriela IACOB - Alice

·    Vitalie BICHIR - Jean Georges

·    Scenografia: Raluca FRATILOIU

·    Coregrafia: Ioana MARCHIDAN

·    Videoproiectie : Andrada PARAGINA, Alex CAPATOIU

·    Dramatizarea si regia artistica: Chris SIMION

Producator: Compania de Teatru D’AYA

Luni, 30 IANUARIE, ora 21 , Godot Cafe Teatru (Str. Blanari , Centrul Istoric)
Biletele se pot achizitiona on line de pe www.bilete.ro si www.vreaubilet.ro sau direct de la barul Godot zilnic intre 14-22.
 

“O mega-petrecere de divort” spumoasa pe care o recomand cu toata caldura!
 

Castelului Cantacuzino

Atat castelele cat si palatele reprezinta febletea mea. Tot ce contine aerul acela medieval, incarcat de istorie ma atrage. Desi recunosc ca istoria in sine, nu a fost punctul sau materia mea forte.

Si pentru ca astazi am avut o mica escapada "virtuala" aproape de casa, la Micul Trianon, o sa continui cu un alt castel construit de acelasi Gheorghe Cantacuzino, la Busteni.

Castelului Cantacuzino

Micul Trianon

Pe unde as vrea sa ma plimb in acest moment? Ei bine astazi mi-a zburat gandul la micul palat pe care vremea l-a uitat, aproape de casa mea.

In Romania exista 22.000 de monumente istorice, din care peste 4000 se gasesc intr-o stare avansata de degradare. Din pacate, pentru unele constructii monumentale, unde sumele necesare sunt de ordinul miliardelor de lei, nu se poate face, realist vorbind, mai nimic. In aceasta situatie se gaseste un monument istoric deosebit de valoros, Micul Trianon de la Floresti, aflat bineinteles pe minunata Vale a Prahovei.

La Floresti s-a aflat vreme de sute de ani mosia familiei Cantacuzino. Grigore Cantacuzino, zis si Nababul, a vrut sa lase in urma sa un edificiu cum nu mai exista pe Valea Prahovei. A tocmit pietrari şi maeştri zidari din Franta si i-a cerut arhitectului Ioan Berindey sa faca un proiect similar cu al Palatului Micul Trianon de la Versailles. Demarate in 1911, lucrarile erau aproape terminate in 1913, mai trebuiau facute doar unele finisaje interioare, cand, Nababul a murit. Fiul lui Grigore Cantacuzino, care a mostenit palatul, Mihail, nu a fost prea interesat de el si nu a finalizat lucrarile.

Nationalizarea din 1948 a deposedat familia de intreaga proprietate, care a fost preluata de stat. Ce a ramas din palat, anexe si parcul de aproape 150 de hectare a fost transformat de comunisti intr-o unitate de dresaj canin. Dupa 1965, pe domeniu s-a infiintat un sanatoriu TBC, care functioneaza si azi. La cutremurul din 1977 s-au daramat cosurile. Tot atunci au cazut si zidurile interioare. Distrugerile directe au fost intreprinse si de sateni care au demontat tot ce se putea sau chiar au demolat pentru a refolosi materialele de constructie.

La Floresti se ajunge usor si repede din Ploiesti; imediat dupa restaurantele de la “Paralela 45″, catre Campina, se face stanga la prima intersectie. Se poate observa si un indicator catre Palat. Apoi in localitate, la a doua intersectie se gaseste al doilea indicator catre dreapta. Paradoxul apare cand realizezi ca nu exista intrare, e doar un zid gros.

Exista doua variante : la intersectia din localitate nu se face dreapta dupa indicator, ci se continua drumul aprox. 50m si intre case este o alee ingusta care merge pana la una dintre porti. Cealalta varianta: se trece si de alee inca vreo 50m si se lasa masina langa drum; poarta e pe un drumeag care coboara la 10 m de “parcare”. 

Daca cumva nu va puteti opri sa va imaginati cum arata in 1913, puteti viziona cateva simulari 3D aici: http://teoalida.webs.com/palace.htm .

Mai multe informatii gasiti la:

www.formula-as.ro - despre micul-trianon

Wonder woman sau femeia intre taior si capot

Tot mai multe femei isi doresc sa le poata face pe amandoua cat mai onorabil. Din ce in ce mai multe femei isi doresc o cariera solida, independenta finaciara tradusa in siguranta zilei de maine si, la un moment dat, o familie reusita si fericita.

Trebuie sa admitem ca pentru situatia inversa – adica femei care incep prin a-si construi o familie si abia apoi se ocupa de cariera – sunt mult mai putine exemple.

Nu stiu daca are cineva dreptul sa judece alegerea unei femei, cand in balanta sunt cariera si familia. Nu stiu cu ce instrument se poate masura performanta femeii ca mama sau in cariera. Pentru unele, implinirea maxina e prin copii. De aceea, orice realizare a copiilor – in principal pe plan profesional – este, in fapt, a ei, a mamei care si-a sacrificat tineretea pentru ca ei sa ajunga “cineva”.

Eu cred ca femeile ar trebui sa se respecte mai intai pe ele, sa-si creeze inainte de toate o cariera de invidiat si apoi sa-si gaseasca jumatatea care sa inchida cercul armomiei – si, in nici un caz, sa nu-l distruga. Nu cred ca vreun barbat isi poate castiga dreptul de a distruge munca si visul unei femei. Dar are, cu siguranta dreptul de a o sustine. Si in cariera, si acasa, in familie.

Concluzia mea e continuta intr-o singura idee: da, cred ca le poti face pe amandoua cu conditia ca acela cu care iti intemeiezi familia sa aiba o cariera solida, sa castige mai mult decat tine (ca sa nu-i ranesti orgoliul…) si sa-si doreasca, la fel ca si tine, sa fii o mama extraordinara, o sotie minunata si o femeie extreme de capabila.

Altfel spus, o femeie le poate face bine pe amandoua, dar totul depinde, pana la urma de el! Cand toti barbatii vor invata sa fie mandri nu numai de coapsele, sanii si buzele iubitei, ci si de business-ul pe care il conduce ea, de functia pe care o are, de banii pe care ii aduce in casa, de profesia ei, oricare ar fi ea, atunci, da, femeile vor putea sa aiba si cariera, si familie, chiar la superlativ.

Si, surprinzator pentru multi barbati, femeile capabile au o energie uriasa, care genereaza forte uluitoare – si la munca, si acasa, si in taior, si in capot, si in sedinte importante, si la jocul de-a v-ati ascunselea…

De ce unora pare sa le reuseasca tot ce-si propun, iar altora nu le iese nimic?

Nu-i asa ca te-ai intrebat, macar o data, de ce unora pare sa le reuseasca tot ce-si propun, iar altora nu le iese nimic?

Cam asa suna, la modul cel mai serios, multe din cererile pe care oamenii le adreseaza divinitatii. Nu-i nimic rau in a ne dori mai mult decat avem sau suntem, dar e mai la indemana sa invocam Cerul decat propria persoana. Si, pentru ca ne este teama sa dam vina pe Dumnezeu cand nu ne iese ceva, plangem ca n-avem noroc si ne revoltam pe bafta chioara a celor care reusesc. Dar ce-ar fi sa demontam acest mecanism si sa ne gandim mai bine cum sa ne implinim visele?

Inca din copilarie ne stabilim parcursul in viata, macar teoretic, atunci cand raspundem la celebra intrebare: ce vrei sa te faci cand vei fi mare? Chiar daca raspunsurile copilaresti se modifica de la an la an pana luam hotararea adulta de a opta constient, o parte din visele copilariei raman in noi. De cele mai multe ori, ne luam cu viata si uitam de ele, ba nici macar nu mai avem timp sa ne fabricam altele. Ne-am obisnuit sa ne dorim “strictul necesar”, adica o familie, copii, o vila, o masina smechera, o firma, niste haine cool si vacante exotice. Din cauza lucrurilor mari, uitam de cele simple, de micile bucurii pe care mintea noastra relaxata de odinioara le-a fabricat.

Norocul meu e ca mereu am alte vise si, odata cu inaintarea in varsta, incep sa-mi selectez dorintele, restrangand aria lor nu numai dupa criteriul unei mari probabilitati de a se intampla, ci si dupa cel al revelatiei ca, in afara de mine, pentru visul meu nu va lupta nimeni, iar daca eu nu-i dau viata, el imi va da frustari si regrete.

Am admirat oameni care si-au implinit un vis din copilarie si am simtit fericirea lor intreaga, nevatamata de tavalugul vietii.

Cate lucruri nu visam in taina? Cate planuri nu ne facem, pentru ca apoi sa le ucidem din lene, delasare, lipsa de consecventa sau preocupari zilnice? Stim ca putem face si altceva decat ceea ce ne asigura traiul zilnic, dar ne e frica sa ne exprimam, ne e frica de gura lumii sau, pur si simplu, ne e frica de un esec dureros. Uitam adesea ca usa trantita in nas e mai degraba prilej de amplificare a ambitiei decat renuntare, intr-o lume a succesului. Uitam ca eram pasionati de fotografie sau picture, poezie sau sculptura, istorie sau grafica, natura sau muzica si traim regulamentar, conform agendei, fara sa indraznim sa trecem reperele sufletului: ora 16:00 – intalnire cu mine!

O sa imbatranim toti intr-o buna zi si o sa ne uitam in oglinda cu stupoare, constatand ca fiecare rid e mai degraba un vis neimplinit, un an care a mai trecut fara sa facem ce simtim, ce suntem, ce am visat candva! Cine ne impiedica sa facem o facultate la varsta la care altii vorbesc deja de nepoti? Cine ne impiedica sa luam lectii de pictura sau de dans, de pian sau de chineza? Cine nu ne lasa sa scriem cartea pe care am scris-o cu mintea o viata? Raspunsul unic la toate aceste intrebari? Noi. Noi suntem singurii dusmani ai visului nostru, iar Dumnezeu exista ca sa ne aduca aminte ca forta noastra e infinit mai mare decat a lui, daca descoperim credinta in noi insine. Nu Dumnezeu ne rezolva angoasele, frustarile, lipsa de perspective sau lenea, ci mai curand subconstientul nostru, bine certat de constient, de ceea ce a mai ramas intreg din noi dupa ce ne-am rupt viata in bucatile utile doar pentru a complete puzzle-ul supravieturii.

Pune-ti o dorinta si roaga-te la tine… Repereaza nenorocul din viata ta, ca sa intelegi unde gresesti, fa un plan si un pact cu tine, nu cu divinitatea, si cred ca norocul va sti sa te gaseasca…

Ce vreau sa spun, cu alte cuvinte, e sa nu ne mai luam atat de tare in serios, coplesiti de importanta functiilor pe care le avem sau multitudinea de treburi zilnice, ci sa ne “jucam” putin cu destinul nostru, modelandu-l dupa forma perfecta a visului si nu dupa tiparul anost al societatii.

Caracterul unui om e ceea ce face el cand nu-l vede nimeni, dar toata lumea ii vede pe cei cu caracter. E la fel si cu dorintele noastre: ceea ce nu stie nimeni despre noi ca putem face s-ar putea sa fie ceea ce lumea va tine minte cel mai bine despre noi…

Bucurati-va de viata

Bucurati-va de viata, de cei dragi - familie, prieteni, colegi - multumiti Lui Dumnezeu pentru viata.

Societate  

1.       Bea multa apa.

2.       Ia un mic dejun de rege, un dejun de print si o cina de cersetor.

3.       Mananca mai multa mancare care creste in copaci si in plante si mai putin din cea care este manufacturata.

4.       Traieste cu cei trei 3 E : Energie, Entuziasm si Empatie.

5.       Gaseste putin timp ca sa meditezi.

6.       Joaca-te mai des.

7.       Citeste mai multe carti decat ai citit in 2011.

8.       Asaza-te, in liniste, cel putin 10 minute in fiecare zi.

9.       Dormi cel putin 7 ore.

10.     Mergi in fiecare zi timp de 10 pana la 30 de minute si, mergand, surade. 



  Personalitate

11.     Nu-ti compara viata cu a celorlalti. N-ai nici o idee cum poate fi viata lor.
12.     Evita gandurile negative sau lucrurile pe care nu le poti controla. Investeste mai degraba energia in momentul      prezent.
13.     Nu face prea mult. Cunoaste-ti limitele.
14.     Nu-ti pierde pretioasa ta energie in barfe.
15.     Viseaza mai des cu ochii deschisi.
16.     Invidia este o pierdere de timp. Tu ai deja tot ceea ce iti trebuie
17.     Uita problemele din trecut. Nu rememora celorlalti erorile trecutului. Asta o sa ruineze fericirea din prezent.
18.     Viata este prea scurta pentru  a o risipi detestand.
19.     Impaca-te cu trecutul tau ca sa nu-ti ruineze prezentul.
20.     Nimeni nu are grija de fericirea ta decat tu insati.
21.     Fii constient ca viata este o scoala si ca tu esti aici pentru a invata. Problemele fac pur si simplu parte din curriculum-ul tau; ele apar si dispar ca ora de algebra, dar lectiile pe care le vei invata sunt pentru toata viata.
22.     Surade si razi cat mai des posibil.
23.     Nu trebuie sa castigi fiecare cearta. Accepta sa fii in dezacord. 

Sanatate  

24.    Telefoneaza cat mai des prietenilor sau trimite-le mail-uri.
25.    In fiecare zi, da ceva bun cuiva.
26.    Iarta atat cat este posibil.
27.    Petrece timp cu oamenii mai in varsta si cu cei mici.
28.    Incearca sa faci cel putin trei persoane sa surada, in fiecare zi.
29.    Ce gandesc ceilalti despre tine, nu este treaba ta.
30.    Serviciul tau nu va avea grija de tine cand vei fi bolnav. Prietenii tai, DA. Pastreaza legatura. 

  Viata  

32.    Arunca tot ce nu este util; pastreaza ce este frumos sau vesel.
33.    Natura vindeca totul.
34.    Indiferent ca e vorba de o situatie buna sau rea, ea se va schimba…
35.    Putin conteaza cum te simti; scoala-te, imbraca-te si prezinta-te.
36.    Ce este mai bun urmeaza sa ti se intample.
37.    Cand te trezesti dimineata, multumeste ca esti in viata.
38.    Forul tau interior este intotdeauna fericit. Deci, Fii fericit !31.    Comporta-te bine !

Melodii Eurovision

In cautarea mea dupa melodii ce mi-au facut viata mai frumoasa, mi-am adus aminte de acele cantece minunate ce concurau la Eurovision. Nu au castigat marele premiu, dar liniile melodice sunt convinsa ca au ramas intiparite in memoria multora. Fiecare in parte a avut cate ceva caracteristic, doar fiecare isi reprezenta tara si trebuia sa o faca cel mai bine.

Astfel am luat la ascultat o editie mai recenta a concursului si anume 2010, care s-a desfasurat la Oslo.

Iata podiumul:
I: Lena – “Satellite” (Germania)

Interpretarea live din finala aici.
Locul II: MaNga – “We could be the same” (Turcia)

Interpretarea live din finala aici.
Locul III: Paula Seling & Ovi – ” Playing with fire” (Romania)

Locul 4: Danemarca, locul 5: Azerbadjan, locul 6: Belgia, locul 7: Armenia, locul 8: Grecia, locul 9: Georgia, locul 10: Ucraina.

Am zis sa fac o selectie a melodiilor ce mi s-au parut cele mai interesante. Din cele 39 de melodii participante, cele mai bune imi par a fi:

1. Safura Alizadeh – “Drip Drop” (Azerbajan)

2. Chanée & N’Evergreen – In A Moment Like This (Danemarca).

3.  Sophia Nizharadze – Shine (Georgia)

4.  Alyosha – To Be Free (Ucraina)

Un Smiley exact asa cum te astepti sa fie!

Mi-a facut o deosebita placere sa-l cunosc pe Andrei Tiberiu Maria. Iata un interviu magnific publicat de Dana Dorian.

Smley: “Nu sunt o voce extraordinara, nu sunt un solist nemaivazut, nemaiintalnit.”
(fragment preluat din Revista Ciao!)

Andrei Tiberiu Maria, recte Smiley, nu ar vedea partea negativa a lucrurilor nici daca l-ar calca pe bombeuri cu greutatea unui tir. Pana la finele interviului n-am reusit, impreuna, sa raspundem la intrebarea: cat e generozitate si cat e naivitate in personalitatea lui. Cert este ca Smiley se simte bestial in „firea” lui eminamente pozitiva. Si de ce ar fi altfel? Are succes si ca artist, si ca fauritor de muzica, iubeste o femeie superba si isi permite luxul oamenilor liberi: sa viseze.

Interviul integral

Cateva bancuri despre casnicie :D

- Bărbatul meu mă înşeală !

- De unde ştii ?

- Am patru copii şi nici-unul nu seamănă cu el !

- Tată, de ce bărbaţii de la noi nu au mai multe neveste ?

- Eşti mic. Când vei creşte, vei înţelege de ce LEGEA ne apără !

- De câţi bărbaţi are nevoie o femeie spre a deveni o soţie fericită ?

- De cât mai mulţi !  zice un sexolog.

- Soţia mea afirmă că-i sănătos să mănânci alimente crude .

- Nici nevestei mele nu-i place să gătească !

- Ce faci în concediul ăsta ?

- Vroiam să fac o plimbare în jurul lumii, dar nevastă-mea vrea să meargă în altă parte !

Soţul aşteaptă lângă salonul de înfrumuseţare. După mult timp, soţia iese. El se uită, respiră adânc şi spune :

- Bine măcar că ai încercat  . . . .

- Doctore, aţi recomandat soţiei mele să se ducă la băi. E bolnavă ?

- Nu !  Dvs. aveţi nevoie de linişte !

- Hai la o bere !

- De când s-a mutat soacra la mine, nu mai beau !

- De ce ?

- N-am chef s-o văd în dublu exemplar  . . . .

- Doctore, sunt foarte îngrijorat : soţia mea vorbeşte în somn .

- Nu-i nimic grav . .

- Dar ea repetă : “mai repede, mai repede, Gică” , ori pe mine mă cheamă Nelu !

O tânără căsătorită :

-    Mâine avem examen. Vine o femeie la curăţenie. Să vedem dacă ne acceptă . . .

- Meditaţie : – În căsnicie, dragostea e ca supa; primele linguri sunt fierbinţi şi poţi să te frigi, iar ultimele sunt reci şi eşti şi sătul  . .

- Ai auzit ce-a păţit Popescu ?

- Nu !

- A fugit cu nevastă-mea !

Unei fetiţe i se explică faptul că mireasa se îmbracă în alb, pentru cea mai frumoasă zi din viaţa ei. Micuţa întreabă :

- Şi de ce mirele se îmbracă în negru ?

Iubirea a fost mai întâi gustată, apoi cântată !

- De ce seamănă dragostea cu trigonometria ?

- Şi ea e plină de necunoscute !

Două surori din spital, în dialog :

- Nu cred că pacientul de la salonul trei mai are mult de trăit !

- Aş ! Azi m-a înghesuit în colţ şi m-a pupat . . .

- Tocmai d-aia. A aflat nevastă-sa !

- Mâine aniversăm 30 de ani de la căsătorie; am putea tăia curcanul ?

- De ce ? Doar nu e vina lui . . . .

Adam şi Eva se plimbă prin Paradis.

Eva    :  – Adam, mă iubeşti ?

Adam :  – Am vre-o alternativă ?

- Prietene, n-am avut noroc cu nici o nevastă !

- Cum aşa ?

- Prima a fugit cu un italian . . .

- Şi-a doua ?

- Nu vrea să fugă . . .

Instituţia căsătoriei e ca mersul la restaurant în grup : comanzi ce vrei, apoi vezi ce-au luat alţii şi, brusc, nu-ţi mai place ce ai ales tu !

Discuţie între doi cowboy :

- Mie mi se pare imoral să faci cunoştinţă cu viitoarea soţie într-un bar !

- Ai dreptate. Dar tu cum ai cunoscut-o pe a ta ?

- Am câştigat-o la o partidă de biliard !

Ea şi el, în pat, lipiţi unul de altul.

El : -   La ce te gândeşti, iubito ?

Ea şopteşte tandru : -  La acelaşi lucru ca şi tine !

El : -   Minunat. Atunci, mie îmi faci omleta cu şuncă iar salata din ardei, roşii, gogoşari . . .

La un bijutier, soţia probează o brăţară masivă din aur, apoi îşi întreabă soţul, dacă îi place.

- Nu, dragă ! Brăţara asta te îngraşă !

- Mamă, obrajii roşii sunt semn de sănătate ?

- Aşa se spune.

- În cazul ăsta, obrazul tău stâng e mult mai sănătos decât cel drept !

Soţul, întors acasă, simte mirosul din bucătărie.

- Iar tocană de pasăre ?

- Dragule, tu nu ştii ce vrei : luni îţi place tocana, marţi, miercuri, joi la fel – îţi place – şi  deodată, vineri nu-ţi mai place . . . ..

- Fata mea, cineva mi-a cerut mâna ta !

- Vai tată, dar n-aş vrea să mă despart de mama !

- O, poţi să o iei cu tine, draga mea !

Ea : – E bună ciorba ?                   El : – Ai chef de ceartă ?

- De ce stai afară pe vremea asta urâtă ?

- Soţia mea a început să cânte şi nu vreau să creadă vecinii că o bat  . . . .

În noaptea nunţii, mirele, bine dispus, îi spune unui amic :

- Pariezi pe 5000 de lei că e virgină ?  Mireasa aude şi intervine :

- Nici nu te-ai însurat bine şi deja arunci cu banii pe fereastră ?!

Bărbatul nu este împlinit, până nu se căsătoreşte. După aceea e terminat !

- Tată, cât costă să te căsătoreşti ? , întreabă puştiul.

- Nu ştiu, fiule; încă plătesc !

- N-am cunoscut fericirea adevărată, până când m-am căsătorit. Pe urmă, a fost prea târziu .

Un gangster jefuieşte o bancă şi ia câţiva ostateci.

- M-a văzut cineva ? întreabă.

- Da ! răspunde un ostatec. Tâlharul îl împuşcă. La al doilea – aceeaşi întrebare. Răspunsul:

- Eu, nu. Dar te-a văzut nevastă-mea !

-    Cum păstraţi armonia conjugală ?

-    Prin reciprocitate : Când soţia e nervoasă, eu tac. Şi invers : eu tac când soţia e nervoasă !

- Nu ţi-e ruşine că te-a adus chelnerul acasă la miezul nopţii ?

- Păi, dacă mai devreme n-a fost liber . . .

- Dragă, câte tacâmuri ne-au dispărut odată cu plecarea invitaţilor ?

- Toate cele pe care scria “Restaurantul LIDO” !

- Cum să-l dezvăţ pe bărbatu-meu să vorbească în somn ?

- Lasă-l să vorbească un pic ziua !

- Cum se numeşte o femeie care ştie precis unde-i soţul ei ?

- Văduvă .

- Pe acestă bancă mi-ai furat inima, scumpule !

- Aşa e. Dar mi-am primit pedeapsa pentru asta !

- Scumpule, zici că fotbalul e viaţa ta, şi abia după el, eu ?

- Nu, iubito, mai sunt boxul, tenisul, handbalul . . .

- Doctore, chiar nu mai e nici o speranţă ?

- Nu, tinere, soacra dumitale se va înzdrăveni în mod sigur.

- Dragule, ai fi dorit să mă mărit cu altul ?

- Nu, scumpo, eu nu doresc răul nimănui !

- Tinere, ceri mâna fiicei mele ? Înţeleg că ai viitorul asigurat.

- Dacă ea nu m-a păcălit, da . . . .

- Sunt foarte supărat că i-ai spus consoartei mele o groază de minciuni despre mine . . .

- Zi “merçi” că nu i-am spus adevărul gol – goluţ !

- Chelner, ce vin ne recomanzi, la aniversarea căsătoriei ?

- Depinde, domnule, dacă vreţi să sărbătoriţi ori să uitaţi . . . .

Admirîndu-se în faţa oglinzii, soţia îşi întreabă soţul :

- Ce-ţi place mai mult la mine : figura mea frumoasă ori trupul meu minunat ?

- Simţul umorului !

Soţul vine – neanunţat – acasă, după o lungă deplasare. Intră în casă, caută sub pat, în şifonier, în baie. Nimeni. Şi-i zice, resemnat, nevestei, în bucătărie :

- Ai îmbătrânit, femeie !

Un bărbat începe să poarte un cercel la ureche. Lumea se miră :

- Cum, om serios cu cercel ?

- Păi, de când l-a găsit nevastă-mea în patul nostru, m-a obligat să-l port la ureche !