Lectia de zbor

Mai întâi îţi strângi umerii,
mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor,
închizi ochii

refuzi auzul.
Îţi spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor
Şi acesta e zborul.

Îţi strângi umerii
cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îţi închizi ochii
cum închid norii câmpia.
Te-nalţi pe vârful picioarelor
cum se înalţă piramida pe nisip.
Refuzi auzul,
auzul unui singur secol,
şi-apoi îţi spui în sinea ta:
acum voi zbura
de la naştere spre moarte.
După aceea zici:
Zbor
Şi acesta e timpul.

Îţi strângi râurile
cum strângi umerii
te înalţi pe behăitul caprelor
Zici: Nevermore.
Şi apoi:
fâlf
dai din aripile altcuiva;
şi apoi
eşti el,
iar el
este pururi altcineva.

(Nichita Stanescu)

Aminteste-ti ca esti VIU

Este textul la care ma intorc de fiecare data cand am nevoie de un suflu nou, de o incurajare sau o bataie pe umar. E textul care m-a scos din multe suparari si mi-a vindecat cateva dezamagiri. Astazi vi-l arat si voua. Cine stie cand veti avea nevoie de el?

Este o poezie scrisa de poetul chilian Pablo Neruda, despre care puteti citi mai multe aici.

Cine moare?
 

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei,
urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii,
acele emotii care invata ochii sa straluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.

Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi.

Felul de a vorbi

Într-o zi, un înţelept din India puse următoarea întrebare discipolilor săi:

-De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
-Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.

-Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lânga tine? înrebă din nou înţeleptul
-Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.

Maestrul întrebă din nou:

-Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?

Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:

-Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevarul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţeaza foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai suparaţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari.

Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor,suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.

În final, înţeleptul concluzionă, zicând:
-Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.

Viata nu te intreaba

Viața nu te întreabă dacă ești pregătit sau nu de o nenorocire.

Nu îți dă niciun preaviz și niciun avertisment înainte să te surprindă cu un necaz, care să îți prăbușească întreg universul.

Nu te întreabă dacă ești prea slab sau destul de puternic pentru a trece printr-o decepție.

Nu te întreabă dacă ești pregătit sau nu să pierzi tot ce ai.

Nu te întreabă dacă e prea devreme sau prea târziu, dacă e corect sau nu, dacă vei suporta sau nu.

Nu te întreabă cât ai râs, înainte să te facă să plângi, nici cât te-ai bucurat, înainte să te facă să suferi.

Nu te întreabă cât de mult iubești pe cineva, atunci când îl va lua de lângă tine, obligându-te să înduri chinul singurătății.

Nu te întreabă dacă ești copil sau prea tânăr ca să îți pierzi părinții.

Nu te întreabă dacă meriți sau nu să fii rănit, batjocorit, umilit, trădat, părăsit.

Nu te întreabă cât de mult depinzi sufletește de anumiți oameni, atunci când îi ia de lângă tine.

Nu te întreabă ce ai făcut bun și ce ai făcut rău și, de multe ori, te răsplătește cu rău pentru faptele tale bune.

Nu te întreabă dacă vei putea trăi în alt loc, atunci când te smulge din locul în care sufletul tău se simte acasă.

Nu te întreabă dacă ești dispus și pregătit să renunți la visele tale și la drumul ales, atunci când îți schimbă brusc direcția de mers.

Nu te întreabă cât ai și cât ai sacrificat pentru a avea, atunci când te păgubește de tot ce ai agonisit.

Nu te întreabă cât de fericit ai fost, sau dacă măcar ai fost fericit vreodată, înainte de a te copleși cu nefericire.

Nu te întreabă dacă ai apucat să trăiești și dacă ți-ai împlinit măcar o parte din vise, înainte să te lovească nemilos cu o boală care îți va aduce sfârșitul.

Nu te întreabă nimic. Nu ține cont de cine ești și de ce ai făcut. Îți da lovitura și te lasă să te descurci. Îți dă un test de supraviețuire în urma căruia vei învăța lecții dure și te vei schimba, până la a nu te mai recunoaște pe tine.

Aceste lovituri îți dau ocazia să îți testezi limitele și să forțezi depășirea acestora. Îți dau ocazia să vezi cine te-a iubit cu adevărat și cine te-a iubit doar declarativ, interesat. Îți vor da ocazia să vezi cine ești, ce poți și ce însemni. Însă, oricât de multe experiențe vei trăi, nu vei ști niciodată cât poți îndura. Nu vei ști unde vei ajunge și nici felul în care te vor schimba loviturile primite. Acestea te pot înrăi sau te pot face mai bun. Te pot transforma într-un om puternic, încrezător și luptător, sau, te pot transforma într-un om vulnerabil, speriat, resemnat. Te pot apropia de tine sau te pot îndepărta...

 

Starea.....EAT, PRAY, LOVE !

 From this day on, when I look back on the past, I will smile and say to myself "I never thought I could do it...but I did...I overcame all the people who tried to bring me down..."

M-am pierdut si m-am regasit de o mie de ori. Insa acum simt ca e timpul sa iau o pauza si sa ma redescopar....poate cu adevarat. E timpul acelei calatorii...catre mine, catre sufletul meu.

Sufletul mi-a cerut....si nu pot decat sa-l urmez...pe loryone.blogspot.ro

Am trait si n-am stiut ?

Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.

Fericirile sunt halte,
Unde stăm cât un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.

Iar durerile sunt staţii
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.

Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după plăceri.

Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.

Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?

Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEŞNICIEI:
Am trăit şi n-am ştiut.

Versuri scrise la intrarea în biserica
de la Sadinca, judeţul Sibiu

To fix it, or not ...

Concluzia:

 

Si ca o mica pastila de ras: 

 

La multi ani, copilarie !

 La mulţi ani copilărie
cu cireşe la urechi
cântecul tău reînvie
amintirile mai vechi

La mulţi ani copilărie
cu prinţese din poveşti
visul tău iar ne îmbie
să zburăm pe căi celeşti

La mulţi ani copilărie
cu baloane de săpun
jocul tău e reverie
toate grijile apun

La mulţi ani copilărie
cu ochi veseli, râs zglobiu
cine astăzi nu te ştie
are sufletul pustiu...

Copilăria este o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare.   ( Eugene Ionesco )

Copilăria e taina dezvăluirii viitorului.   ( Grigore Vieru )

Copilăria este inima tuturor vârstelor.   ( Lucian Blaga )

 

Copilărie…

am păstrat zâmbetul tău…

şi, bine e, nu-mi pare rău,

îmi ţii de cald şi-acum

cât Cerul, chiar şi din album…

 

 

Copilăria este un tărâm magic. Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină. Ne trezim doar că numai suntem copii, că am ieşit din copilărie, uneori fără să o fi trăit pe deplin... Copilăria este o lume fermecată, duioasa, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla. Orice! Este vârsta la care suntem cel mai aproape de Dumezeu si de toate tainele existenţei. Ne putem întâlni oricând cu balaurul cu şapte capete, cu zgripţuroaica cea haină, putem fi vrăjitori, eroi din filme sau benzi desenate, putem vizita orice loc din lume cu ochii minţii şi să credem cu tărie că am fost acolo cu adevărat...

 

 

Azi, e Ziua lor, a copiilor din lumea-ntreagă… şi-a noastră, a celor ce nu vrem să rămânem datori, copiilor ce-am fost şi… ne zâmbim zâmbetul, zâmbind, împreună cu ei, copiii ! La Mulţi Ani, copii ! La Mulţi Ani, copilărie !

Pauza de masa.....by Carl Warner

De ceva vreme am descoperit o lume fabuloasa, al carei creator este cat se poate de uman, se numeste Carl Warner si este un fotograf britanic. Face peisaje delicioase. Din mancare. Rezultatele sunt atat de impresionante, incat pur si simplu iti taie rasuflarea.

La o prima vedere, oricine ar putea spun ca se uita la o pictura foarte reusita. Oricat de uimitor ar parea, este, de fapt, mancare.

Muntii sunt facuti din paine, casele din branza, iar marea din file de somon. Fotografului britanic i-a venit aceasta stralucita idee, in timp ce vizita pietele londoneze.

Ceea ce in urma cu zece ani era doar un simplu hobby, a devenit in prezent modalitatea prin care artistul isi castiga traiul.

In studioul sau din Londra, barbatul a fotografiat peste patruzeci de peisaje, toate realizate din mancare.

Ultima sa opera e un tren facut numai din ciocolata. Dar nu si cea mai spectaculoasa. Fotograful a sculptat in mancare pana si o priveliste din Londra.

Realizarea unei astfel de opere de arta dureaza cel putin doua saptamani.

Despre Carl se zvoneste pe net ca era disperat sa isi faca progeniturile sa manance toate legumele din farfurie. Asa ca creat ‘Foodscapes’ – un fel de Eden al nostru, al mancaciosilor din intreaga lume.

Va propun doar cateva dintre ele, cu niste explicatii sumare. Puteti vedea mai multe pe site-ul autorului.

Broccoli-ul e recif de coral, nisipul e de fapt orez, iar pestii, ca si insula de la orizont, sunt fructe si legume exotice.

O caruta din lasagna, graunte in chip de tzarana, nori din mozzarella, copaci si tufisuri de patrunjel si busuioc. In zare – o ferma din parmezan.

 Pestera cu stalactite din morcov, stanci din paine si multe, multe fructe de mare.

Cerul e o mare frunza de varza, capitzele sunt nuci de cocos.

Marea e facuta din felii de somon, pietrele sunt cartofi, iar barca e o pastaie de mazare.

A little Italy made of cheese, pasta and vegetables.

Baloane din legume si fructe, lanuri din porumb, dovlecei si sparanghel si un sat din branza, cu turle de morcov.

 Raiul iubitorilor de mezeluri: caruta e din grisine. In rest, salam si prosciutto.

O iarna perfecta: mortadella, bacon, paine si grisine.

Alte peisaje minunate:

        

 

Hai, dati navala la frigidere!

Nu exista prietenie intre femei! Vezi DE CE :)

Acum ceva vreme am cunoscut doua tipe, prietene foarte bune de ani de zile. Colege la birou, mergeau peste tot impreuna, unde era una era si cealalta. Pana cand a intervenit un barbat in aceasta ecuatie.

Una dintre ele a vrut sa iasa cu el in oras, omul a refuzat si intre timp intre el si prietena ei s-a legat o prietenie, amicitie. Au iesit in oras, dar ceva platonic. Fara alte implicatii. Cele doua au avut mai multe divergente si relatia de prietenie, de ani de zile, s-a rupt definitiv. Acum nu isi mai vorbesc deloc.

"Femeia nu e inferioara barbatului si nici superioara lui, iar despre egalitate nici nu poate fi vorba!” Bernard Shaw.

Cea mai buna prietena

Fiecare dintre femei are o "cea mai buna prietena din liceu", o "cea mai buna prietena din facultate" si o "cea mai buna prietena de la birou" insa adevarata prietenie intre femei, sincera, nu cred ca exista.

Cred ca toate femeile au simtit ce inseamna sa fii tradata de prietena cea mai buna. Tipa aia care tot timpul incerca sa te puna in umbra, cand incerci sa vorbesti se baga peste tine. 

"Cea mai buna prietena" nu exista in 90% din cazuri. Sunt multe fete care au patit celebra faza cu prietenul lor care a calcat stramb chiar cu cea mai buna prietena si fata nu recunoaste nici in ziua de azi ca asa a fost.

"Natura prieteniei umane reflecta faptul ca, in cea mai mare parte a evolutiei noastre, am fost vanatori-culegatori. Iar in diviziunea muncii, femeile culegeau si barbatii vanau.

Asa se explica stereotipul inca valabil conform caruia barbatii se imprietenesc pornind de la diverse activitati - job, bautura, sport -, in timp ce femeile fac asta prin intermediul intimitatii si al conversatiei", explica un amplu studiu efectuat de Social Issues Research Centre din Marea Britanie, finantat de Diet Coke, asupra tiparelor de relatii si prietenie intre femei ale generatiei 25-35 de ani.

Motivele de invidie intre prietenele femei

Femeile se cearta intre ele pentru ca sunt invidioase. In­vi­diaza tot ce este nou si vechi, invidiaza tot ce tine de ma­te­rial, spiritual, contextual sau intelectual. Invidiaza orice lucru marunt, pornind de la sirag de margele la desuuri, de la ma­si­na la mobil, de la poseta la mas­cara. Ravnesc la bronz, la forme apetisante, la meta­bo­lismul harnic sau chiar la par carliontat. Ravnesc la dra­gos­tea ca-n filme si cel mai des la barbatul celeilalte.

2 glume pe tema asta :)

Prietenia intre femei:

O femeie se intoarce acasa dimineata. Barbatul o intreaba unde a fost pina la ora asta, la care femeia raspunde ca a dormit la cea mai buna prietena a ei. Barbatul da telefon la 10 cele mai bune prietene ale sotiei: nici una nu ii confirma ca a dormit noaptea la ea.

Prietenia intre barbati:

Se intoarce barbatul dimineata acasa. Femeia il intreaba unde a fost pina la ora asta. El isi argumenteaza lipsa datorita faptului ca a dormit acasa la cel mai bun prieten. Femeia telefoneaza la 10 cei mai buni prieteni a sotului ei si din toti, 8 ii confirma ca intr-adevar noaptea precedenta sotul ei a dormit la ei... Ceilalti 2 insista ca inca se afla acolo.

Sentiment de libertate

Am vrut...

• Am vrut un băiat care să nu-mi aducă un buchet de trandafiri când ne certăm, ci să rupă o floare de pe stradă într-o zi oarecare şi să mi-o prindă în păr.
• Am vrut un băiat care să mă gâdile, să mă ciupească, să îmi pună piedică pe stradă în glumă.
• Am vrut un băiat cu care să pot să merg în parc doar pentru a sta pe o bancă, să meargă în parcul de distracţii şi să se dea cu mine în orice carusel, chiar daca i-ar fi teama.

• Un băiat care să alerge cu mine prin ploaie fără să-i fie frică că-şi murdăreşte adidaşii de firmă, care să mă ţină de mână, să mă ciufulească, să mă tragă de păr în glumă, să mă muşte.
• Am vrut un băiat al cărui zâmbet să mă topească. Am vrut un băiat care să mă strângă tare în braţe, care să se uite în ochii mei fără a-mi spune nimic, iar eu să înţeleg totul, care să aibă iniţiativă, să mă conducă atunci când am nevoie.
• Am vrut un băiat care să mă strângă-n brațe atunci când mă înec în lacrimi și care să mă calmeze așa cum știe mai bine, chiar dacă-i plâng în telefon.

• Am vrut un băiat care să mă oprească în mijlocul trecerii de pietoni doar că să mă sărute, să danseze cu mine oricât de prost s-ar mişca, cineva care nu mă judecă după aparenţe.
• Am vrut un băiat pupăcios şi haios, care să mă facă să plâng de la atâta râs.
• Un băiat care să mă ducă la gară şi să se urce cu mine într-un tren la întâmplare.
• Am vrut un băiat care îşi doreşte să mă cunoască, care îşi dă seama cât de complicată sunt.

• Am vrut un băiat care să mă recucerească în fiecare zi, care să asculte o melodie şi să se gândească la mine, care apreciază un curcubeu, care se bucură când e soare. Un băiat căruia îi place mirosul primăverii, care vede dincolo de aparenţe.
•  Am vrut un băiat care se chinuie să-mi facă clătite indiferent de cât fum ar ieşi în bucătărie.
• Am vrut un băiat care să mă ţină în braţe noaptea şi să se trezească cu o jumătate de oră mai devreme doar ca să mă vadă dormind, care să mă trezească cu un sărut, care îmi zice atunci când greşesc şi mă ajută să repar ce am stricat.
• Am vrut un băiat care să nu-mi zică “te iubesc” din prima lună doar ca să mă bage în pat, un băiat care ştie cum să mă împace atunci când sunt supărată.

• Un băiat care ştie că sunt sensibilă şi mă ceartă când nu am grijă de mine.
• Un băiat care , în ciuda faptului că ar putea să stea cu mai multe, nu o preferă pe niciuna înafară de mine. 
• Am vrut un băiat care să înţeleagă că nu îmi place să gătesc singură şi atunci când e acasă să mă ajute, cineva care mă consideră cea mai frumoasă de pe pământ, neţinând cont de defecte.
•  Am vrut un băiat care să îmi pregătească un ceai fierbinte atunci când sunt răcită, care să mă sărute fără să-i fie teamă că se molipseşte.

• Am vrut un băiat care înţelege că prietenii sunt importanţi pentru mine, că uneori simt nevoia să ies cu fetele sau cu gaşca la un suc, cineva care dă libertate atât cât să nu mă simt sufocată şi care e gelos cât să simt că ţine la mine.
• Am vrut un băiat care să înţeleagă atunci când nu am chef să ies din casă, care să vină la mine să-mi ţină companie când e urât afară, să-mi aducă ceva bun.
• Am vrut un băiat la care să ţin atât de mult încât să nu-mi pese ce maşină conduce sau cu ce tramvai mă duce acasă, pentru care să fiu în stare de orice, care să ştie că îl iubesc fără să îi spun în fiecare zi.
• Un băiat care să mă întrebe dacă am vrut să fiu soţia lui şi să ne “căsătorim” neoficial.

• Un băiat care îmi facă cadouri cu valoare sentimentală şi nu de sute de lei, să intre într-un magazin când ne plimbăm şi să-mi cumpere o bomboană.
•  Am vrut un băiat care să mă alinte, un băiat care să meargă cu mine pe vârful unui munte doar pentru a vedea apusul, care vara la mare să se înghesuie într-un pat de o singură persoană doar ca să poată fi cât mai aproape de mine.
• Un băiat care să mă poată domina, dar să nu profite de asta.
• Am vrut un băiat căruia să îi placă să călătorească, care să fie de acord să vină cu mine în cele mai trăznite locuri.

• Am vrut un băiat care să mă oprească cu un sărut atunci când vorbesc mult şi aiurea.
• Am vrut un băiat care să mă surprindă mereu cu ceva.
• Am vrut un băiat care să  se bucure de mine şi să înţeleagă că uneori nu am vrut să fiu mai mult decât un copil.
• Şi mai ales, am vrut un băiat care  sa stie ca il iubesc fara sa ii spun asta in fiecare zi.

Am vrut...si l-am gasit!

Te iubesc, dragul meu