La 25 de ani are loc o transformare majora in viata unei femei. Este poate momentul cand realizeaza ca nu mai e copil. Sau poate clipa in care aude pentru prima oara ticaitul ceasului biologic. Sau doar ziua in care decide sa foloseasca prima oara o crema pentru ochi (stiti voi de care).
Cand am trecut prin transformarea despre care va povestesc, am crezut ca mi se pare. In definitiv, nu te maturizezi de la o zi la alta. Dar ascultandu-mi prietenele vorbind despre aceleasi lucruri, am inteles ca 25 este cu adevarat cu prag. Este momentul in care incepi sa-ti definesti cu adevarat prioritatile in viata si inveti, incet si greu, dar sigur, sa renunti la maruntisuri in favoarea lucrurilor importante. Incetezi sa-ti doresti totul acum. Alegi sa astepti pentru a primi ce e mai bun.
Sunt sigura ca acest prag este doar inceputul. Ca nu ajungi brusc, de ziua ta, o femeie matura. Insa recunosc, invat sa ma bucur de savoarea acestor transformari.
Seara trecuta insiruiam, mai in gluma, mai in serios, toate schimbarile importante aparute in “viata de dupa 25 de ani”. Am realizat ca, pentru mine, cel mai greu a fost sa invat arta compromisului. A fost dificil sa accept ca nu pot avea totul. Ca trebuie sa renunt la ceva pentru altceva si ca n-am sa reusesc toata viata sa peticesc momentele de ragaz in incercarea de a face tot. Ca nu pot avea tot timpul dreptate si chiar daca pot, aceasta atitudine este cu siguranta drumul catre insingurare si nefericire. Iar la sfarsit, recunosc ca a fost aproape imposibil sa inteleg ca orgoliul si iubirea nu se asorteaza catusi de putin. Si ca am de ales cu care raman si la care renunt.
La ce varsta? Si ce lectii ati invatat? Cand am trecut prin transformarea despre care va povestesc, am crezut ca mi se pare. In definitiv, nu te maturizezi de la o zi la alta. Dar ascultandu-mi prietenele vorbind despre aceleasi lucruri, am inteles ca 25 este cu adevarat cu prag. Este momentul in care incepi sa-ti definesti cu adevarat prioritatile in viata si inveti, incet si greu, dar sigur, sa renunti la maruntisuri in favoarea lucrurilor importante. Incetezi sa-ti doresti totul acum. Alegi sa astepti pentru a primi ce e mai bun.
Sunt sigura ca acest prag este doar inceputul. Ca nu ajungi brusc, de ziua ta, o femeie matura. Insa recunosc, invat sa ma bucur de savoarea acestor transformari.
Seara trecuta insiruiam, mai in gluma, mai in serios, toate schimbarile importante aparute in “viata de dupa 25 de ani”. Am realizat ca, pentru mine, cel mai greu a fost sa invat arta compromisului. A fost dificil sa accept ca nu pot avea totul. Ca trebuie sa renunt la ceva pentru altceva si ca n-am sa reusesc toata viata sa peticesc momentele de ragaz in incercarea de a face tot. Ca nu pot avea tot timpul dreptate si chiar daca pot, aceasta atitudine este cu siguranta drumul catre insingurare si nefericire. Iar la sfarsit, recunosc ca a fost aproape imposibil sa inteleg ca orgoliul si iubirea nu se asorteaza catusi de putin. Si ca am de ales cu care raman si la care renunt.
Am 25 de ani si da, cred ca am inceput sa ma maturizez. Nu de alta dar incep sa ma gandesc ca poate acum as fi capabila sa ma casatoresc sau mai important sa am copii. Bine nu chiar acum, dar pana acum ceva timp era total exclus acest lucru. Creme antirid inca nu am inceput sa folosesc, dar am remarcat primul fir alb si am crezut ca innebunesc. La aceasta varsta ma simt mai puternica, mai increzatoare si mai sigura pe mine ca niciodata. Dar asta nu ma opreste sa ies cu prietenii, sa ma distrez, sa flirtez in joaca.
Sunt la varsta la care imi permit vacante si lucruri extravagante, in care aproape pe toate planurile sunt implinita. Deci da, traiasca varsta de 25!
"Femeia e fascinantă la toate vârstele: când e copilaş, ea-i un îngeraş, la tinereţe fascinează prin frumuseţe şi focul pasiunii, iar la bătrâneţe e toată doar tandreţe." George Budoi
Sunt curioasa: cate dintre voi ati simtit transformarea ?
