"După
un anumit timp, omul învaţă să perceapă diferenţa subtilă între a
susţine o mînă şi a înlănţui un suflet, şi învaţă că amorul nu înseamnă a
te culca cu cineva şi a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea
de siguranţă, şi aşa, omul începe să înveţe...
Că săruturile nu sunt contracte şi cadourile nu sunt promisiuni, şi aşa
omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi ochii larg deschişi,
şi învaţă să-şi construiască toate drumurile bazate în astăzi şi acum,
pentru că terenul lui "mîine" este prea nesigur pentru a face planuri
... şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se opresc însă
la jumătatea drumului.
Şi după un timp, omul învaţă că dacă e prea mult,
pînă şi căldura cea dătătoare de viaţă a soarelui, arde şi calcinează.
Aşa că începe să-şi planteze propria grădină şi-şi împodobeşte propriul
suflet, în loc să mai aştepte ca altcineva să-i aducă flori, şi învaţă
că într-adevăr poate suporta, că într-adevăr are forţă, ca într-adevăr e
valoros, şi omul învaţă şi învaţă ... şi cu fiece zi învaţă.
Cu timpul înveţi că a sta alături de cineva pentru că îţi oferă un
viitor bun, înseamnă că mai devreme sau mai tîrziu vei vrea sa te
întorci la trecut.
Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu
defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îţi poate aduce toată
fericirea pe care ţi-o doreşti. Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti
alături de această persoană doar pentru a-ţi întovărăşi singurătatea, în
mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi. Ajungi cu timpul să
înţelegi că adevăraţii prieteni sînt număraţi, şi că cel care nu luptă
pentru ei, mai devreme sau mai tîrziu se va vedea înconjurat doar de
false prietenii.
Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mînie, pot continua
tot restul vieţii să facă rău celui rănit. Cu timpul înveţi că a scuza e
ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, asta o pot face doar
sufletele cu adevărat mari. Cu timpul înţelegi că dacă ai rănit grav un
prieten, e foarte probabil că niciodată prietenia nu va mai fi la
aceeaşi intensitate. Cu timpul îţi dai seama că deşi poţi fi fericit cu
prietenii tăi, într-o bună zi vei plînge după cei pe care i-ai lăsat să
plece. Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită alături de
fiecare fiinţă, nu se va mai repeta niciodată.
Cu timpul îţi dai seama că cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă
umană, mai devreme sau mai tîrziu va suferi aceleaşi umilinţe şi
dispreţ, dar multiplicate, ridicate la pătrat.
Cu timpul înveţi că grăbind sau forţînd lucrurile să se petreacă, asta
va determina ca în final, ele să nu mai fie aşa cum sperai. Cu timpul
îţi dai seama că în realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul
pe care-l trăiai exact în acel moment. Cu timpul vei vedea că deşi te
simţi fericit cu cei care-ţi sînt împrejur, îţi vor lipsi teribil cei
care mai ieri erau cu tine şi acum s-au dus şi nu mai sunt ...
Cu timpul vei învăţa că încercînd să ierţi sau să ceri iertare, să spui
că iubeşti, să spui că ţi-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei
sa fii prieten, înaintea unui mormînt, nu mai are nici un sens. Dar din
păcate, se învaţă doar cu timpul ..."
Nişte răspunsuri, de Mihaela Rădulescu
