Aminteste-ti ca esti VIU

Este textul la care ma intorc de fiecare data cand am nevoie de un suflu nou, de o incurajare sau o bataie pe umar. E textul care m-a scos din multe suparari si mi-a vindecat cateva dezamagiri. Astazi vi-l arat si voua. Cine stie cand veti avea nevoie de el?

Este o poezie scrisa de poetul chilian Pablo Neruda, despre care puteti citi mai multe aici.

Cine moare?
 

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei,
urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii,
acele emotii care invata ochii sa straluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.

Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi.

Felul de a vorbi

Într-o zi, un înţelept din India puse următoarea întrebare discipolilor săi:

-De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
-Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.

-Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lânga tine? înrebă din nou înţeleptul
-Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.

Maestrul întrebă din nou:

-Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?

Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:

-Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevarul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţeaza foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai suparaţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari.

Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor,suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.

În final, înţeleptul concluzionă, zicând:
-Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.

Viata nu te intreaba

Viața nu te întreabă dacă ești pregătit sau nu de o nenorocire.

Nu îți dă niciun preaviz și niciun avertisment înainte să te surprindă cu un necaz, care să îți prăbușească întreg universul.

Nu te întreabă dacă ești prea slab sau destul de puternic pentru a trece printr-o decepție.

Nu te întreabă dacă ești pregătit sau nu să pierzi tot ce ai.

Nu te întreabă dacă e prea devreme sau prea târziu, dacă e corect sau nu, dacă vei suporta sau nu.

Nu te întreabă cât ai râs, înainte să te facă să plângi, nici cât te-ai bucurat, înainte să te facă să suferi.

Nu te întreabă cât de mult iubești pe cineva, atunci când îl va lua de lângă tine, obligându-te să înduri chinul singurătății.

Nu te întreabă dacă ești copil sau prea tânăr ca să îți pierzi părinții.

Nu te întreabă dacă meriți sau nu să fii rănit, batjocorit, umilit, trădat, părăsit.

Nu te întreabă cât de mult depinzi sufletește de anumiți oameni, atunci când îi ia de lângă tine.

Nu te întreabă ce ai făcut bun și ce ai făcut rău și, de multe ori, te răsplătește cu rău pentru faptele tale bune.

Nu te întreabă dacă vei putea trăi în alt loc, atunci când te smulge din locul în care sufletul tău se simte acasă.

Nu te întreabă dacă ești dispus și pregătit să renunți la visele tale și la drumul ales, atunci când îți schimbă brusc direcția de mers.

Nu te întreabă cât ai și cât ai sacrificat pentru a avea, atunci când te păgubește de tot ce ai agonisit.

Nu te întreabă cât de fericit ai fost, sau dacă măcar ai fost fericit vreodată, înainte de a te copleși cu nefericire.

Nu te întreabă dacă ai apucat să trăiești și dacă ți-ai împlinit măcar o parte din vise, înainte să te lovească nemilos cu o boală care îți va aduce sfârșitul.

Nu te întreabă nimic. Nu ține cont de cine ești și de ce ai făcut. Îți da lovitura și te lasă să te descurci. Îți dă un test de supraviețuire în urma căruia vei învăța lecții dure și te vei schimba, până la a nu te mai recunoaște pe tine.

Aceste lovituri îți dau ocazia să îți testezi limitele și să forțezi depășirea acestora. Îți dau ocazia să vezi cine te-a iubit cu adevărat și cine te-a iubit doar declarativ, interesat. Îți vor da ocazia să vezi cine ești, ce poți și ce însemni. Însă, oricât de multe experiențe vei trăi, nu vei ști niciodată cât poți îndura. Nu vei ști unde vei ajunge și nici felul în care te vor schimba loviturile primite. Acestea te pot înrăi sau te pot face mai bun. Te pot transforma într-un om puternic, încrezător și luptător, sau, te pot transforma într-un om vulnerabil, speriat, resemnat. Te pot apropia de tine sau te pot îndepărta...

 

Starea.....EAT, PRAY, LOVE !

 From this day on, when I look back on the past, I will smile and say to myself "I never thought I could do it...but I did...I overcame all the people who tried to bring me down..."

M-am pierdut si m-am regasit de o mie de ori. Insa acum simt ca e timpul sa iau o pauza si sa ma redescopar....poate cu adevarat. E timpul acelei calatorii...catre mine, catre sufletul meu.

Sufletul mi-a cerut....si nu pot decat sa-l urmez...pe loryone.blogspot.ro