Astazi as vrea
să vorbim puţin despre fericirea, bucuria şi eforturile de a fi femeie.
E ştiut ca să
reprezinţi onorabil sexul cu cromozomi gemeni, trebuie să munceşti serios. E ca
şi cum, pe lângă serviciul ăla de la care iei bani, ai mai avea unul, pentru
care îi cheltui p-ăia pe care i-ai luat de la celălalt. Fiindcă, pe lângă
contabilă, doctoriţă, astronaută sau ce meserie o fi având ea, orice femeie
adevărată trebuie neapărat să fie şi frumoasă, cu normă întreagă.
Frumoasă înseamnă
îngrijită, vopsită, coafată, pensată, epilată, machiată, hidratată, catifelată,
masată, gomată, cu un corp armonios, îmbrăcată drăguţ şi… mă opresc aici pentru
că am înţeles că nu am tot spatiul la dispoziţie.
Partea
complicată e că aceste operaţiuni e bine să nu se desfăşoare sub ochii lui, ai
soţului sau iubitului. Nu e recomandabil să te vadă cu castraveţii pe ochi, cu
vopseaua-n cap, cum îţi smulgi, suspinând, ceara de pe picioare, cum îţi freci
călcâiele, ca să arate ca fundul de bebeluş, cum îţi torturezi cu un scrub
gel toată pielea de pe corp, ca să elimini celulele moarte, sau cum te
îneci în tot felul de creme, cremuţe, cremuleţe şi loţiuni. E preferabil să te
vadă gata aranjată şi să trăiască cu impresia că aşa te-ai născut: fără păr pe corp,
coafată, cu rimel pe gene şi în pantofi cu toc. Iar asta te obligă cumva ca, pe
lângă mult timp, să-ţi faci rost şi de o buclă de spaţiu, la care să ai acces
numai tu. A plecat cu capra la fotograf, cu hamsterul la detartraj
sau la bere cu băieţii? Închizi uşa după el şi începi să alergi ca o psihopată
prin casă: c-o mână pui ceara la încălzit, cu alta arunci castraveţii în
blender, cu piciorul drept îţi şutezi direct în freză un set de bigudiuri, cu
stângul înşfaci penseta şi oglinda, iar cu bărbia manevrezi agil acetona, pila
de unghii şi forfecuţa. Hai, şi sticluţa de ojă. La întoarcere, când te va găsi
relaxată, proaspătă şi catifelată ca o panseluţă, o să te-ntrebe de ce miroase
în casă a ceară încinsă şi o să-i zici că e de la priveghiul unui vecin. Asta
înseamnă c-o să vă moară vecinii într-un ritm cam alert (aproximativ unul la
trei săptămâni), dar, ce să zic, merită… Singurul fel în care poţi să-i salvezi
e să foloseşti un epilator.
Cel mai greu, în
toată treaba cu frumuseţea, e să fii slabă. 90% dintre femei trăiesc povestea
asta cu silueta, la limita nevrozei. Ajung să-şi ducă zilele într-o perpetuă
dietă, numai cu frunze şi tălpi de pantofi la grătar, să cocheteze cu ideea de
Furadan, dacă au pus 500 de grame, şi să stea la sală ca dementele, până se
stinge lumina şi le dă afară portarul.
Scena în care
bărbatul devorează un porc întreg, asezonat cu maioneze, sosuri, murături şi
cartofi prăjiţi, iar ea ciuguleşte două frunzuliţe de pătrunjel, stropite cu
puţină lămâie, după care se aruncă disperată, pe stepper, să le dea jos, e de
un clasic ultrabanal. Puţine femei n-au băgat în ele cisterne de supă de varză,
n-au numărat calorii şi n-au cunoscut starea de vinovăţie pe care ţi-o dă o un
milimetru pătrat de ciocolată, înghiţit într-un moment de slăbiciune psihică
gravă.
O altă tortură
sunt pantofii cu toc, că tot veni vorba de ei mai devreme. Sunt convinsă că ei,
iniţial, au fost concepuţi ca instrument de schingiure, de-abia ulterior fiind
convertiţi în accesorii ale frumuseţii. Nu doar că îţi strică coloana şi alte
lucruri prin corp (motiv pentru care medicii recomandă folosirea lor cu
moderaţie), dar sunt, în mod unanim acceptaţi, ca fiind extrem de
inconfortabili. N-am auzit niciodată bărbaţi plângându-se că-i strâng pantofii
şi că li s-au umflat picioarele atât de tare încât trebuie să plece acasă (să
zacă!) de la nuntă/botez/petrecere onomastică/parastas/cocktail/simpozion, în
timp ce de la femei am auzit poveşti terifiante pe acest subiect. Mie,
personal, mi s-a întâmplat chiar să leşin, la propriu, din cauza durerii
groaznice provocate de nişte pantofiori drăguţi. Trebuia să fiu frumoasă, nu
aveam nici cum să plec din locul în care trebuia să fiu frumoasă, aşa că am
suportat timp de multe ore durerea, care a crescut, a crescut, a crescut… până
am văzut negru şi mi s-a rupt filmul.
În fine, deci
tre’ să fim frumoase! Buun! Ce mai avem de făcut, după ce-am executat toate
manevrele corespunzătoare unui look măcar rezonabil, dacă nu strălucitor? Păi,
ar fi de preferat să mai fim aşa: sexy, pasionale, inteligente, eficiente,
organizate, descurcăreţe, vesele, relaxate, spirituale, creative, hazlii şi,
desigur, devreme acasă.
Sexy înseamnă
să fim gata să lăsăm un bulan la vedere sau să oferim imaginea fulgurantă a
unui umăr dezgolit, chiar şi când ne aplecăm să căutăm o cratiţă, într-un
dulap. Da, e de preferat ca dulapurile cu ustensile de bucătărie să fie jos, ca
să ne vadă el fundul bombat şi lucrat la sală, când răscolim după tigaie. Să
zică “Vai, pisi, ce sexy eşti, nu vrei tu să laşi un pic ciorba aia şi să vii
să-ţi arăt ceva frumos?”.
Pasională înseamnă
chiar să laşi ciorba şi să te duci să-ţi arate ceva frumos, cum a văzut el în
filme. În timp ce te bucuri de ceva frumos, o să te rogi să nu ia foc
bucătăria, dar doar într-un ungher ascuns al conştiinţei tale, în aşa fel încât
să nu simtă că-ţi mai zboară gândul şi prin alte părţi. Iar, în timp ce-o să te
îndoape cu căpşuni, gorgonzolla, marmeladă, salată de vinete, ouă crude,
ciocolată, gogoşari muraţi şi ce-o să mai găsească prin frigider, cum a văzut
în 9 săptămâni jumate, o să înjuri tot arborele genealogic al lui Kim
Bassinger. Tot într-un colţ al minţii, pentru ca, imediat după aia, nescăpând
desigur, din vedere nici spectrul ciorbei rămase pe foc, să iei la rând şi
toate neamurile Jessicăi Lange, în special pentru prestaţia din Poştaşul
sună întotdeauna de două ori.
Inteligentă,
eficientă, organizată şi descurcăreaţă înseamnă ca, în
timp ce eşti frumoasă, sexy şi pasională, să jonglezi impecabil şi cu sarcinile
profesionale, şi cu tot ce înseamnă administrarea unei gospodării. Oricât de
gospodar ar fi soţul sau iubitul (al meu, de exemplu, mulţumesc lui Dumnezeu şi
mamei sale, care l-a educat impecabil, este foarte gospodar, chiar nu am nimic
să-i reproşez), administrarea şi managementul gospodăriei îi va reveni tot
femeii. Aşa e ea setată, să-şi amintească când trebuie plătite cablul,
telefonul, internetul, curentul, întreţinerea şi CASCO, să-şi amintească că
trebuie spălate rufe, că trebuie reparat aragazul, că trebuie golită boxa de la
subsol, că trebuie să vină femeia la curăţenie, că trebuie cumpărat Pronto,
pentru că vine femeia la curăţenie, că trebuie schimbate prosoapele, că trebuie
călcate nişte tricouri, că trebuie duşi peştişorii din acvariu la despăducheat
şi canarul la pedichiură şi tot aşa (observaţi, vă rog, că n-am adus în
discuţie copiii, ca să nu complic lucrurile!). Şi, chiar dacă sarcinile se
împart între cei doi parteneri, cea eficientă, organizată şi descurcăreaţă
trebuie să fie ea. Creierul ei e musai să fie un imens fişier Excel, în care
sunt sortate, pe rânduri şi coloane, task-uri şi deadline-urile lor, altfel, în
loc de Pronto, o să se cumpere prosoape, în loc de rufe, o să fie spălat
canarul, iar, în loc de aragaz, o să fie reparaţi peştişorii.
Veselă, relaxată, spirituală, creativă, hazlie înseamnă că, în timp ce e frumoasă, pasională, sexy, inteligentă, eficientă, organizată şi descurcăreaţă, ar fi recomandabil să nu cedeze presiunii de a fi în toate felurile enumerate, devenind – Doamne fereşte! – o scorpie acră, mereu grăbită, mereu în criză de timp şi fără chef de conversaţie sau de glume. E bine ca femeia să fie oricând gata de-o glumă, de-o poveste tihnită a aventurilor din armată, la un pahar de vin, de-un joculeţ spiritual şi sprinţar, de vizionarea cu interes a unui film plictisitor cu avioane, de-o bătaie jovială cu perne sau chiar de-o sănătoasă sesiune de gâdilături. Ai avut o zi epuizantă la birou, urmată de mers la sală, de un lung şir de sarcini gospodăreşti şi, apoi, de spălat pe cap, manichiură, pedichiură şi epilat (observaţi că rămân consecventă ideii de a nu aduce vorba despre copii!), iar el are chef să te gâdile, fiindcă îi place cum te chiţăi? Nu te gândi să refuzi! O femeie mişto şi adevărată nu refuză niciodată să se gâdile, pe motiv că e prea obosită. Bărbaţii de ce nu sunt niciodată prea obosiţi?
Înţelegătoare înseamnă
să nu te enervezi, dacă el ţi-a zis că vine în două ore şi vine în patru, iar devreme
acasă înseamnă devreme acasă.
Cam
asta e, pe foarte scurt, fişa postului de reprezentantă a sexului frumos! Sigur
că şi aia a bărbaţilor e destul de plină şi că şi ei, pe lângă miniştri,
geneticieni, astrofizicieni sau ce profesie or fi având, trebuie să mute
dulapuri, să cheme instalatorul, să ne sufle nouă-n coarne, să ne facă
surprize, să ne ţină în braţe când plângem, să meargă la filme romantice, să ne
suporte istericalele şi prietenele cele mai bune (mai ales când le luăm să
doarmă la noi, fiindcă sunt deprimate, că le-a părăsit iubitul), să ne cumpere
flori, să nu facă pipi pe colacul de la WC, să nu-şi mai arunce şosetele şi să
petreacă ore lungi în supermarket, cu liste haotice de cumpărături, alcătuite de
noi. Dar măcar, pe lângă toate astea, nu tre’ să se epileze, să se gomeze, să
se vopsească şi să poarte tocuri.
De-aia
zic că, deşi sunt fericită să mă cheme Loredana, mi-ar fi plăcut mai mult să mă
cheme Mihai. Aş fi fost un bărbat mişto, m-aş fi dedicat meseriei de cercetător
şi, în timpul în care, nefiind femeie, nu m-aş fi epilat, nu m-aş fi pensat, nu
m-aş fi ojat şi nu m-aş fi rimelat, aş fi inventat ceva util pentru toate
fetele din lume, hai, să trăiască sănătoase şi să fie iubite: pastila de frumuseţe.
O şi văd cu ochii minţii. E micuţă, delicată şi cu imprimeu leopard. O iei
seara, iar dimineaţa te ridici din aşternut direct ca o divă la care a lucrat
un întreg salon de cosmeticiene. Tot ce-ţi mai rămâne de făcut e să fii sexy,
pasională, inteligentă, eficientă, organizată, descurcăreaţă, veselă, relaxată,
spirituală, creativă, hazlie şi devreme acasă. Adică, un fleac.
(inspirat
din Almanahul fericirii, zis şi Almanahul Academiei Caţavencu 2011)
