Traieste liber


Cauta neincetat sa ramai liber. Inima ta poate iubi tot ce doreste. Viata nu are nicio valoare inchisa intre limite. Te desavarsesti mereu. In fiecare rasarit de soare se naste ceva frumos. Calatoria aceasta nu are sfarsit. 
( Chris Simion )

Eu, tu, noi...



Palma ta ascunde mângâierea, care-i a mea.
Râsul tău ascunde zâmbetul, care-i al meu.
Privirea ta ascunde fericirea, care-i a noastră.

Sculptura in mar


Stii, noi paream c-am (re)inventat iubiea pura, adevarata. La noi parea perfect totul, in cel mai imperfect context.

Binecuvantare


I-am cerut lui Dumnezeu tărie ca să pot ajunge departe; Mi-a dat slăbiciune ca să pot învăța să ascult;
I-am cerut sănătate ca să pot face fapte mari; Mi-a dat neputință ca să fac fapte bune;
I-am cerut bogății ca să fiu fericit; Mi-a dat sărăcie ca să fiu înțelept. 
I-am cerut putere ca să mă laude oamenii; Mi-a dat neputință, ca să simt că am nevoie de Dumnezeu. 
Am cerut toate lucrurile ca să mă pot bucura de viață; Dar Dumnezeu mi-a dat viața, ca să ma pot bucura de toate lucrurile. Nu am primit nimic din ceea ce am cerut, dar am primit tot ce am sperat.
În ciuda mea însumi, Dumnezeu a răspuns rugăciunilor mele nerostite;
Dintre toți oamenii, eu sunt cel mai binecuvântat!

a simple touch...


Femeilor destepte care au nevoie sa rada putin


Un barbat si sotia lui aveau probleme acasa si si-au aplicat tratamentul tacerii. La un moment dat, barbatul si-a dat seama ca in ziua urmatoare avea nevoie ca sotia sa sa-l trezeasca la ora 5.00 pentru un zbor de afaceri. Nedorind sa fie primul care sa rupa tacerea (si sa piarda), a scris pe o bucata de hartie "Te rog sa ma trezesti la ora 5.00!" si a lasat biletul unde stia ca sotia sa o sa-l gaseasca.

In dimineata urmatoare, barbatul se trezeste si descopera ca este ora 9.00 si ca a pierdut avionul. Furios, tocmai se pregatea sa se certe cu sotia lui ca nu l-a trezit, cand a observat un biletel langa pat: "Este ora 5.00. Trezeste-te!".



Concluzia: barbatii nu sunt echipati pentru genul acesta de intreceri.
Se poate ca Dumnezeu a creat barbatul inaintea femeii, dar intotdeauna exista o ciorna inainte de capodopera!

Șah



de Marin Sorescu

Eu mut o zi albă,
El muta o zi neagră.
Eu înaintez un vis,
El mi-l ia la război.
El îmi atacă plămânii,
Eu mă gândesc un an la spital,
Fac o combinație strălucită
Și-i câștig o zi neagră.
El mută o nenorocire
Și mă amenință cu cancerul
(Care merge deocamdată în formă de cruce)
Dar eu ii pun în față o carte
Și-l silesc să se retragă.
Îi mai câștig câteva piese,
Dar, uite, jumătate din viața mea 
E scoasă pe margine.
- O să-ți dau șah și-ți pierzi optimismul,
Îmi spune el.
- Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.
În spatele meu soția, copiii,
Soarele, luna și ceilalți chibiți 
Tremură pentru orice mișcare a mea.

Eu îmi aprind o țigară
Și continui partida.

Nu te naşti, ci devii femeie


Simone de Beauvoir a trăit într-o epocă nu departe de cea în care trăim noi. Cu toate acestea, diferenţele de mentalitate erau majore, ceea ce a făcut ca naşterea doamnei de Beauvoir să-şi pună puternic amprenta asupra luptei de emancipare a femeii.

Sculptura in mar - M Radulescu


“Stii, noi paream c-am (re)inventat iubiea pura, adevarata. La noi parea perfect totul, in cel mai imperfect context. Ochii mei atat de indragostiti de tine vedeau cea mai frumoasa relatie dintre un barbat si o femeie, cea mai interesanta si mai seducatoare potrivire.
Am ajuns la fel ca toti ceilalti. Raniti, chinuiti, macinati de intrebari, enervati de reactii…

Casatoriti. Necasatoriti


Tot mai multi oameni care se iubesc aleg sa isi pastreze iubirea departe de conventii si nu se mai casatoresc. Iar alegerea lor e onesta, nu manata de dorinta de a insela sau de a evada cat mai iute din cuplu la prima incercare, ci, dimpotriva…

Multa vreme am suspectat ca fuga de casatorie e un fel de  fuga de responsabilitate, mascata sub fraze invatate de la altii. Ca “la ce bun o hartie?” e paravanul pentru cei care vor sa se prezinte lumii ca necasatoriti, desi acasa concubineaza temeinic cu cate cineva care-si imparte cu ei visele si sperantele. Ca formula “nu cred in casatorie” e totuna cu “n-avem nimic de impartit, deci acum am plecat”. Si, inca, in multe cazuri, asa este.


Conduită între parteneri - limite şi libertăţi


Mereu m-am întrebat până unde merge intimitatea dintre doi parteneri, intimitatea ce ţine de comportament, de limbajul abordat, de formulări de adresare. Unde e prea mult sau prea puţin respect sau unde e prea mult sau prea puţin formalism atunci când ne raportăm la relaţiile dintre doi iubiţi, soţi, amanţi...

Ce n-am facut in viata


Foarte multi dintre noi – inclusiv eu – se lauda cu ceea ce n-au facut in viata. Cu ce era cat p’aci sa faca, cu domeniile pentru care se dovedisera talentati, dar n-au avut bani sau un dram de noroc ca sa poata ajunge sa le stapaneasca, cu drumurile pe care si-ar fi dorit sa le strabata, dar ceva s-a asezat in calea libertatii lor.
Eu spun mereu, cu obida, ca as fi vrut sa cant, dar ca n-am avut niciodata nici vreun instrument, nici vreun parinte care sa ma impinga nitel de la spate. Atunci cand privesc in urma, totusi, imi dau seama ca daca as fi vrut cu tot dinadinsul sa studiez muzica, m-as fi dus la palatul copiilor, la vecinii mei instariti, la profesoara de muzica acasa si m-as fi asezat pe pragul ei si tot as fi facut ceva. Dar probabil ca lucrurile pe care nu le ducem la bun sfarsit nu sunt, cu adevarat, cele mai potrivite pentru noi.
Insa exista, pentru fiecare, o lista insemnata de lucruri pe care nu le-am facut in viata, pe care, privind inapoi, intelegem ca ne-am fi dorit, totusi, sa le fi putut adauga intre izbanzile noastre.
As fi vrut sa cant, dar n-am facut asta, si am o gramada de scuze care sa-mi justifice nerealizarea. As fi vrut sa scriu poezie, insa nu m-am incumetat niciodata, pana acum. As fi vrut sa traiesc dintru inceput o singura mare si nesfarsita iubire, dar nu a fost asa…
Ce n-ati facut in viata, dar v-ati fi dorit? Ce asezati in crestetul listei de lucruri pe care nu le-ati putut invata sau trai, dar care va starnesc, de cate ori le ganditi, fiori de nostalgie?

Gândurile unei femei într-o lume a bărbaților



Nu am pretins niciodată că știu ce se află în inima unui bărbat sau că îi cunosc “lumea” atât de bine încât să generalizez și să ajung la o concluzie fermă. Ca și femeile, bărbații reprezintă o multitudine de sentimente diferite. Deși par uneori inabordabili, reci sau insensibili am convingerea că în inima lor stă ascunsă multă sensibilitate, că în preajma persoanei pe care ajung să o iubească sunt niște copii dulci, cu o mare nevoie de atenție și afecțiune și cu multă dragoste de oferit.
Consider o mare greșeală nevoia noastră, a femeilor, de a-i cuprinde pe toți într-o singură definiție, sau o singură categorie. Este la fel de valabilă și reciproca.
“Toți bărbații sunt la fel. – Niște nenorociți, mincinoși, insensibili!”
“Toate femeile sunt la fel. – Niște curve, materialiste, superficiale!”
Aud tot mai des aceste două exclamații. Și sunt mereu spuse cu toată convingerea.
De ce? De ce, oameni buni? Când am ajuns să ne cunoaștem atât de bine unii pe alții? Când am ajuns să ne înstrăinăm atât de tare încât să ne etichetăm într-un mod atât de dur și de urât?

Viata ca o reteta


Aş fi un copil care ar crede că şcoala este un moment trecător, poate cel mai simplu dintre toate formele educaţionale. Aş refuza să mă imaginez adult, interzicând şi celorlalţi să mă discrediteze numindu-mă matură. Un asemenea apelativ mi-ar limita percepţia despre puterea mea de evoluţie, din prezent spre viitor: dacă aş fi deja matură, atunci cât aş mai  putea creşte şi încotro m-aş mai înălţa?
Nu cred în cărţi motivaţionale, dar cred în literatură. Nu cred în discursurile bine puse la punct ale unor oameni care întâi au muncit din greu pentru ca apoi să îşi scrie acele discursuri. Dar cred în experienţa şi în puterea exemplului indirect pe care ei îl dau, unul supus interpretării; în mesaje transmise şi pe alte căi, în afară de cuvinte, cele frumos sugerate de realizări definitorii.
Ideile din categoria „cum să fii mai bun, cum să ajungi nu-ştiu-cum în zece paşi” îmi dezvoltă mai mult o atitudine fosforescentă şi neserioasă în faţa unei existenţe prescrise, mai mult decât mă ajută să-mi redescopăr resursele.

Scrisoare pentru bărbați...


Stimat Domn, 
să pășești cu atenție în sufletul unei femei, să nu-i zdrobești naivitatea și sentimentele, să n-o oprești din drumul ei, să nu-i promiți ce nu poți face. Poate că o vei răni fără să vrei, poate că mai târziu, când o vei pierde, vei realiza cât însemna pentru tine, câte bucurii te-a făcut să trăiești. Vei realiza că prin zâmbetul ei tu respirai, pentru fericirea ei tu trăiai, pentru ochii ei tu înfruntai orice greu.
Nu uita că vorbele și faptele sunt hrană cotidiană, amintește-ți că o relație se clădește încet, fără grabă. Să nu pretinzi dacă ai uitat să oferi, să nu uiți de ea, să nu o lași singură atunci când suferă și mai ales, nu uita să o îmbrățișezi.
Să nu o faci să plângă, știu că îți cer imposibilul, și dacă asta se va întâmpla, să nu pleci de lângă ea.
Să pășești cu atenție pentru că sufletul ei este plăpând, plin cu răni deschise.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...