Ziua Sfantului Andrei - sarbatoarea magiei, a strigoilor si a descantecelor de dragoste





Cine era Sfantul Andrei, "cel intai chemat" la apostolie?
Era frate al lui Simon Petru, care s-a numarat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind amandoi fiii pescarului Iona. Erau originari din Bersaida, localitate situata pe tarmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, in nordul Tarii Sfinte. Amandoi au fost pescari, alaturi de tatal lor. Amandoi s-au numarat printre "ucenicii" Sfantului Ioan Botezatorul, ascultand timp indelungat predicile acestuia in pustiul Iordanului, cu indemnuri la pocainta si proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei cuvintele "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan 1, 29). A fost si el martor, alaturi de alti ucenici, la botezul Domnului si la cunoscuta convorbire dintre Iisus si Ioan, intarindu-se in convingerea ca Acesta era Mesia cel prezis de prooroci.
A doua zi dupa botezul Domnului in Iordan, Ioan Botezatorul statea pe tarmul acestui rau cu doi dintre ucenicii lui, Andrei si Ioan (viitorul apostol si evanghelist), carora le spune din nou: "Iata Mielul lui Dumnezeu" (Ioan 1, 36). Auzind aceasta marturisire, cei doi ucenici au pornit dupa Iisus, in dorinta de a-L cunoaste. Iisus I-a observat si I-a intrebat: "Ce cautati?" La care ei au zis: "Invatatorule, unde locuiesti?" El le-a zis: "Veniti si veti vedea". Au mers deci si au vazut unde locuia si au ramas la El in ziua aceea (Ioan 1, 37-39). Andrei a anuntat apoi si pe fratele sau Simon Petru ca "a gasit pe Mesia" (Ioan 1, 41).
Chemarea lui Andrei la apostolie s-a petrecut ceva mai tarziu. Este relatata de Sfantul Apostol si Evanghelist Matei prin cuvintele: "Pe cand (Iisus) umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a zis: <<Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni>>. Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El" (Matei 4, 18-20 si Marcu 1, 16-18).
Sfintele Evanghelii mai pomenesc pe Sfantul Andrei doar de doua ori: la inmultirea painilor, dincolo de Marea Galileii, cand el a instiintat pe Mantuitorul ca acolo, in multime, era un baiat care avea cinci paini de orz si doi pesti (Ioan 6, 8-9), iar a doua oara, dupa invierea lui Lazar cand, impreuna cu Filip, au instiintat pe Domnul ca niste elini (greci), veniti in Ierusalim cu prilejul sarbatoririi Pastelui iudaic, voiau sa-L vada (Ioan 12, 20-22).
Alaturi de ceilalti ucenici, a fost trimis si Andrei de catre Mantuitorul la propovaduire (Matei 10 si urm)>. L-a insotit pe Mantuitorul pe drumurile Tarii Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a savarsit, a ascultat cuvintele Sale de invatatura si parabolele pe care le-a rostit in fata multimilor, a suferit alaturi de ceilalti apostoli, atunci cand Domnul a fost prins, judecat, chinuit si apoi rastignit pe cruce; s-a bucurat alaturi de ei cand a aflat de minunea invierii din morti si L-a vazut pe Domnul inviat in prima zi, si dupa opt zile, apoi la aratarea din Galileea, cand au primit porunca predicarii Evangheliei la toate neamurile (Matei 28, 19).
In urma poruncii Domnului, de a vesti Evanghelia la toate neamurile, dupa pogorarea Duhului Sfant si intemeierea Bisericii crestine la Ierusalim, in ziua cincizecimii din anul 30, Sfintii Apostoli si apoi ucenicii lor, au inceput sa predice noua invatatura adusa in lume de Mantuitorul Iisus Hristos. Potrivit traditiei si celor scrise de unii istorici si teologi din primele veacuri crestine, Sfantul Apostol Andrei a fost primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci, in teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra - cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Scitia), dar si in teritoriile de dincolo de Prut, in nordul Marii Negre. Dar pana a ajunge aici, el a predicat in Asia Mica, de unde s-a indreptat spre teritoriile amintite de la Dunare si Marea Neagra. Trebuie sa notam ca in aceste teritorii, locuite de geto-daci, prin secolele VII-VI i.Hr. s-au asezat colonisti greci, care au intemeiat cunoscutele cetati de pe tarmul apusean al Marii Negre:Tyras (Cetatea Alba), Histria (Istria), Tomis (Constanta), Callatis (Mangalia), si altele. Spre sfarsitul secolului al IV-lea i. Hr. s-au asezat aici triburi de sciti, populatie nomada de origine iraniana, care au fost asimilati cu timpul de autohtoni; ei au dat insa teritoriului respectiv numele de "Scitia" (Scythia). Mai tarziu, teritoriile de pe tarmul apusean al Marii Negre, pana inspre gurile Bugului, au facut parte din statul geto-dac condus de regele Burebista (sec. I, i.Hr.), dar in anul 28 cetatile grecesti de aici au acceptat protectoratul statului roman. In anul 46 d. Hr., intreg teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra a fost cucerit de romani si anexat la provincia Moesia Inferior (Bulgaria rasariteana de azi), iar in anul 297, in timpul imparatului roman Diocletian, a devenit provincie aparte, sub numele de Scythia Minor (Scitia Mica).
Anexarea acestui teritoriu - inclusiv a cetatilor grecesti pomenite mai sus -, in cultura si formele de viata grecesti si apoi romane, a oferit conditii prielnice pentru predica Sfantului Apostol Andrei. Asa cum aratam mai sus, traditia despre predica sa in Scitia apare in cateva lucrari scrise in primele veacuri crestine.
De pilda, in lucrarea Despre apostoli a lui Hipolit Romanul, mort in timpul persecutiei imparatului Decius (249-251), iar in secolui IV in Istoria bisericeasca a episcopului Eusebiu din Cezareea Palestinei ( 339/340) care o preluase de la un alt mare teolog, Origen din Alexandria ( 254). Iata ce scria Eusebiu: "Sfintii Apostoli ai Mantuitorului, precum si ucenicii lor, s-au imprastiat in toata lumea locuita pe atunci. Dupa traditie, lui Toma i-au cazut sortii sa mearga in Partia, lui Andrei in Scitia, lui Ioan in Asia...". De altfel, din epistola Sfantului Apostol Pavel catre Coloseni (3, 11), reiese ca si "scitii" au putut auzi cuvantul lui Dumnezeu. Traditia ca Sfantul Apostol Andrei a predicat la sciti a fost reluata mai tarziu si de alti scriitori bisericesti. De pilda, calugarul Epifanie, in secolui VIII, in Viata Sfantului Apostol Andrei, scria ca intre popoarele evanghelizate de el se numarau si scitii.
In asa numitul Sinaxar al Bisericii constantinopolitane se preciza ca acest apostol "a predicat in Pont, Tracia si Scita". In acelasi Sinaxar se afla o alta stire, potrivit careia, Sfantul Andrei ar fi hirotonit ca episcop de Odyssos sau Odessos (Varna de azi, in Bulgaria), pe un ucenic al sau cu numele Amplias (Ampliat), pe care Biserica Ortodoxa il praznuieste in fiecare an la 31octombrie. Mult mai tarziu, scriitorul bizantin Nichifor Calist (secolul al XIV-lea) scria ca Sfantul Apostol Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici (Capadocia, Galatia si Bitinia) "in pustiurile scitice", care puteau fi situate fie ca in Scitia Mare (sudul fostei Uniuni Sovietice), fie Scitia Mica sau Dacia Pontica, locuita de greci, romani si geto-daci. De altfel, istoricii bisericesti rusi socotesc ca Sfantul Apostol Andrei a predicat si in nordul Marii Negre.
Invatatul mitropolit Dosoftei al Moldovei, in cartea sa Viata si petrecerea sfintilor, scria ca "Apostolului Andrei i-a revenit (prin sorti) Bitinia si Marea Neagra si partile Propontului, Halcedonul si Vizantea, unde e acum Tarigradul (Constantinopolul n.n.), Tracia si Macedonia, Tesalia, si sosind la Dunare, ce-i zic Dobrogea si altele ce sunt pe Dunare, si acestea toate le-a umblat".
Sfantul Andrei)


Traditii romanesti / 30 Noiembrie - "Noaptea Sfântului Andrei"
Ziua Sfantului Andrei se cheama si Ziua lupului sau Gadinetul schiop. Se stie ce a simbolizat lupul pentru daci, daca insusi steagul lor avea infatisarea unui balaur cu cap de lup. Se credea si inca se mai crede si acum ca in ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, isi poate indoi gatul teapan si nimic nu scapa dinaintea lui. De aici si credinta ca "isi vede lupul coada". Ziua se serbeaza prin nelucru in casa, ca sa nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci si pentru oamenii care indraznesc sa plece la drum, in ziua cand porneste si luparia.
In noaptea de 30 noiembrie lupii se aduna, iar Sf. Andrei imparte prada, pentru iarna care incepe, fiecarui lup. Ca sa-si apere gospodaria de lupi, se obisnuieste si astazi la tara sa se unga tarusii de la poarta, ferestrele si pragul usilor cu usturoi. In unele parti se ung cu usturoi chiar si fantanile. Alti gospodari fac o cruce de ceara si o lipesc la vite, insa numai la cele de parte barbateasca: boi, berbeci, armasari, tapi, si anume pe cornul din dreapta.
Tot din cauza lupilor nu se matura toata ziua, nu se da gunoiul afara, nu se ranesc grajdurile, nu se piaptana, nu se fac zgarieturi, nu se face pomana si nu se da nimic cu imprumut. Daca stapanii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totusi, cand soarta scrie altfel, primejdia nu se poate indeparta, caci peste cele hotarate de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece.
În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le asculta ce spun, moare. La miezul noptii de Sf. Andrei se deschid cerurile.

Noaptea strigoilor
In credintele poporului roman de pretutindeni, in noaptea de catre Sf. Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umbla strigoii. Cine sunt strigoii? Sunt spirite ale mortilor, care nu ajung in lumea de "dincolo" dupa inmormantare, sau refuza sa se mai intoarca "acolo" dupa ce isi viziteaza rudele, la marile sarbatori calendaristice.
Strigoii morti devin foarte periculosi pentru cei vii: iau viata rudelor apropiate, aduc boli, grindina si alte suferinte. Dupa relele provocate si locul unde activeaza, ei pot fi de apa si de uscat, de vite si de stupi, de ploi si de foc. Ei calatoresc pe Pamant si pe ape, strigand si miorlaind, calare pe melita, pe coada de matura, pe butoi sau in butoi.
Prin unele parti, se crede ca acesti strigoi iau coasele si limbile de melita pe care le gasesc pe afara, prin curtile oamenilor si se duc la hotare, unde se bat cu ele. Femeile au grija ca asemenea obiecte sa nu fie lasate afara. Se mai spune ca ei danseaza pe la raspantiile drumurilor, pana la cantatul cocosilor. Ei se bat cu strigoii vii, adica cu strigoii-oameni. A doua zi, acestia se cunosc dupa zgarieturile ce le au pe fata.
Babele sau oamenii-strigoi, inainte de a iesi din casa pe horn, se ung pe talpi cu untura. Adeseori ei trag si clopotele pe la biserica. Cand nu au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor, dar toate gospodinele au luat masuri de aparare: au mancat usturoi, s-au uns pe frunte, pe piept, pe spate si la incheieturile trupului. Au uns ferestrele, usile, hornurile, scarile, clantele usilor, boii si vacile la coarne, clestele, lada si toporul. Pe alocuri, usturoiul este tavalit mai intai prin funingine. Unii astupa si hornul sobei. Daca strigoii nu gasesc nici un loc pe unde sa intre in casa, atunci cauta sa-i cheme afara pe cei dinauntru. Strigoiul vine si striga la fereastra: "Ai mancat usturoi?". Daca omul raspunde, il muteste; iar daca tace, se duce in treaba sa si incearca pe la cei care n-au mancat usturoi.

Noaptea vrajilor si a farmecelor
Noaptea Sf. Andrei este una dintre cele mai importante din an, pentru vraji si farmece. Fetele masoara noua cescute cu apa pline, si le toarna intr-o strachina, care se pune sub icoana. A doua zi, in zori, se masoara din nou, cu aceeasi cescuta, apa din strachina. Daca va mai ramane pe fundul strachinii apa, fie si cateva picaturi, atunci vor avea noroc; dimpotriva, daca ultima cescuta va ramane neumpluta cum trebuie, atunci nu vor avea noroc si nu se vor marita. In noaptea de Sf. Andrei, ca sa-si viziteze ursitul, fata isi pune sub cap 41 de boabe de grau si daca viseaza ca-i ia cineva graul, se va marita.
Unele fete isi pregatesc turta, pentru ea aducand apa cu gura. Pentru acest colac aduc apa neinceputa, iar produsele din care se prepara turta (faina si sare) sunt masurate cu o coaja de nuca. Dupa ce au fost coapte pe vatra, fetele isi mananca turtitele preparate, convinse fiind ca ursitii vor veni, in vis, cu apa sa le potoleasca setea.
Fetele mai fac un colac din paine dospita, punand in mijlocul lui cate un catel de usturoi. Dus acasa, colacul este asezat intr-un loc calduros, unde este lasat vreme de o saptamana. Daca rasare usturoiul din mijlocul colacului, fata cunoaste ca va fi cu noroc. Daca nu rasare, fata se intristeaza si spune ca va fi lipsita de noroc. Unele fete merg in aceasta noapte la fantana, aprind acolo o lumanare de la Pasti si o afunda cu ajutorul galetii. Cand fata apei este luminata bine, fata zice:
"Sfinte Andrei,
Scoate-i chipul in fata apei,
Ca in vis sa-l visez,
C-aievea sa-l vaz!"
Atunci, apa din fantana se tulbura si fata isi vede, se spune, chipul ursitului. Unele isi fac de ursita cu 9 potcoave, 9 fuse, 9 ace, 3 cutite si o coasa, toate infierbantate in foc. Dupa ce s-au inrosit, se scot afara, se sting in apa si apoi se descanta.
In seara Sfantului Andrei, toti ai casei, mai ales fetele mari si baietii, seamana grau in cate o strachina sau glastra cu pamant. Aceluia ii va merge mai bine, va fi mai sanatos si mai norocos, caruia i-o rasari graul mai bine si o creste mai frumos.

Usturoi miraculos
Tot in seara de 29 noiembrie, se aduna la o casa mai multi flacai si fete. Pe o masa, ei pun mai multe caciuli de usturoi, imprejmuite cu tamaie, smirna si cateva lumanari de la Pasti aprinse. Pun apoi pe masa diferite feluri de mancare, mananca, vorbesc si rad in toata voia buna, pana cand apar zorii zilei. Fetele isi impart intre ele usturoiul, pe care il duc a doua zi la biserica, pentru a-l sfinti preotul.
Acest usturoi se pune pe policioara la icoane, fiind bun de facut de dragoste.
In alte zone din tara noastra, pazitul usturoiului se face in felul urmator: intr-o casa de gospodar se strang 10-12 fete, avand fiecare fata cate o paine, trei capatani de usturoi, un fir de busuioc, legate cu o ata rosie si o sticla de rachiu. Aceste lucruri se pun pe o masa, intr-un colt al casei, si se acopera cu o broboada rosie. Langa lucruri, pe masa, sta un sfesnic c-o lumanare aprinsa, care arde de cu seara si pana in ziua. Langa masa, una in dreapta si una in stanga, stau de straja doua babe, care baga bine de seama ca sa nu se fure din lucruri, ori sa nu puna cineva mana pe ele. Ele stau acolo neclintite pana dimineata. La aceasta petrecere, vin si baieti cu lautari. Se canta si se petrece pana in zori.
Cand s-a facut ziua, hora este jucata afara. Un flacau joaca in mijlocul horei toate lucrurile fetelor, pazite de batrane. Dupa joc, fetele isi iau lucrurile si le impart flacailor. Painea se mananca, rachiul se bea, usturoiul se pastreaza de leac. Cand vitele-s bolnave, li se da mujdei in bors ori vin si le trece. Daca se fura din usturoi, nu-i bine deloc: fetei nu-i va mai merge bine. Usturoiul pazit este semanat primavara. Daca pleci la drum lung, sa iei putin usturoi cu tine.
De la pazitul acestui usturoi s-a nascut zicala: "Parca a pazit usturoiul", care se da celui ce se cunoaste ca a petrecut o noapte fara somn.
Tot in aceasta noapte se fac observatii meteorologice: daca luna va fi plina si cerul senin, se zice ca iarna va fi cu moina. Daca luna va fi plina si daca cerul va fi intunecat, daca va ninge sau va ploua, peste iarna vor fi zapezi mari si grele.
De la aceasta zi si pana la Craciun, gospodinele nu mai tes in razboi si nu torc, de frica sa nu se supere Maica Domnului pe dansele.
Sfantul Andrei este socotit inceput de iarna, numindu-se din aceasta cauza "Andrei-de-iarna".

Obiceiuri populare în noaptea de Sf. Andrei

În noaptea premergătoare sărbătorii Sfîntului Andrei (29/30 noiembrie), în special la sate, se practică încă ritualuri ciudate, din credinţa că astfel se pot găsi mai uşor protecţia de toate relele, bunăstarea şi chiar dragostea.

Vrăji de dragoste

Cele mai multe ritualuri sînt dedicate atragerii iubirii. De pildă, prin ascunderea sub pernă a unui fir de busuioc sfinţit, se crede că se obţine în vis imaginea "ursitului". Pentru "atragerea" acestuia este mult folosită şi metoda "făcutului cu ulcica". La miezul nopţii, singură la gura sobei, tînăra întoarce cu gura în jos o ulcică nouă de lut, iar pe dosul vasului lasă sa pîlpîie trei cărbuni. În timp ce roteşte ulcica uşor, rosteşte o incantaţie menită a suscita o atracţie irezistibilă pentru cel iubit. O altă metodă folosită pentru cunoaşterea viitorului constă în a privi, la miezul nopţii, între două lumînări aprinse, într-un pahar cu apă neîncepută, aşezat pe cenuşă. În centrul paharului este lăsată să cadă o verighetă care a fost deja sfinţită de preot prin cununie religioasă şi se crede că în verighetă apare chipul ursitului, dacă este privită intens cîteva minute. Unele tinere mai încearcă să îşi vadă viitorul soţ la miez de noapte. Aşezate complet dezbrăcate între două oglinzi, în cameră întunecoasă, cu cîte o lumînare în fiecare mînă, încearcă să privească în oglinda din faţă pentru a vedea imagini reflectate din oglinda din spate. Se crede, şi unele persoane chiar au avut această iluzie, că prin faţa ochilor încep să se perinde scene de viaţă, că tînăra îşi vede viitorul soţ sau, în unele cazuri, că i se dezvăluie scene din viitor.

Mistere lămurite

Oricît de periculoase li se par unora spiritele care, zice-se, bîntuie în această noapte, meşterele în ale magiei spun că tocmai mesagerii întunericului pot fi puşi la treabă pentru a dezlega secretele. Există credinţa că în asemenea noapte magică se pot afla autorii unor crime sau furturi ori unde se află persoane ori bunuri dispărute fără urmă sau de unde a pornit o nenorocire abătută asupra unei case. Toată magia se desfăşoară în cimitir, în miez de noapte, aşa că puţini au nervii suficient de tari pentru a experimenta aşa ceva. Ingredientele sînt lumînări, apă sfinţită, un vas nou cu gura largă şi cîteva monede de argint, care sînt aşezate deasupra unui mormînt vechi şi părăsit. Practicantul ritualului trebuie să fi postit trei zile şi se crede că, în lumina lumînărilor, după ce a rostit anumite rugăciuni, poate vedea în apa turnată în vas filmul evenimentelor enigmatice pe care le dorea dezvăluite.

Obiceiuri pentru protecţie

Prin unele sate din Bucovina există şi acum credinţa că în această noapte bîntuie strigoii şi lupii sînt mai fioroşi ca oricînd. Despre lupi se crede că pot, în această noapte, să vorbească şi să-şi mişte gîturile înţepenite. Despre cei ce vor să audă vorbele lor se spune că află taine teribile, dar că vor muri repede, iar omul sau animalul atacat de lup în noaptea cu pricina se va transforma în vîrcolac. Pentru ca spiritele rele să nu se cuibărească în case, femeile întorc seara toate oalele şi cănile cu gura în jos. Scot din sobă cenuşa caldă de peste zi, pentru ca spiritele neliniştite să nu-şi găsească adăpost la căldură. Alteori, împrăştie resturi de pîine prin curte, pentru ca spiritele flămînde să nu caute prin cămări de-ale gurii. Împotriva vîrcolacilor, gospodinele folosesc cununile de usturoi agăţate la intrare şi lasă aprinsă candela de lîngă icoane. Pentru protecţia vitelor, cu o seară înainte li se amestecă animalelor în hrană busuioc sfinţit sau li se toarnă cîteva picături de agheasmă în apă. După miezul nopţii sau în dimineaţa de Sf. Andrei, exista în trecut obiceiul "descîntecului sării". Un drob de sare, descîntat şi îngropat sub pragul grajdului, era dezgropat în primăvară, de Sf. Gheorghe, cînd sarea era amestecată în hrana vitelor pentru a le feri de farmece, boli şi de vrăjile pentru "luarea laptelui".

Prognoza meteo populară

Tot în noaptea de Sf. Andrei sînt practicate şi predicţii meteorologice populare pentru anul următor. De obicei, în podul casei sînt urcate 12 cepe sănătoase, la fel de mari, care sînt lăsate acolo pînă în seara de Crăciun, cînd se află rezultatul. Fiecărei cepe îi este atribuit numele unei luni. Cepele care s-au s-au stricat indică luni ploioase sau cu grindină, iar cele care au încolţit – luni favorabile recoltei. O predicţie asemănătoare, legată de soarta recoltei, se realizează cu ajutorul unor boabe de grîu. Pentru fiecare tip de cultură pe care intenţionează să o semene în grădină, gospodina casei "botează" cîte un bob şi îl pune la încolţit în bucătărie. Peste 7 zile, boabele sînt analizate: cele care au încolţit arată soarta favorabilă a culturii, iar celelalte, pagubă. Dacă noaptea de Sf Andrei este senin şi cald, se crede că iarna nu va fi geroasă. Dacă este frig şi ninsoare, se crede că acestea sînt doar începutul troienelor pe care le va aduce o iarnă grea.

Merry Christmas

Oficial, declar deschisa perioada pregatirilor pentru sarbatorile de iarna !

Stiu ca nu-i luni si nici macar inceput de luna, pentru a incepe ceva de la un capat bine stabilit, dar asa sunt eu. Nu-mi trebuie un inceput prestabilit ! Fac ce-mi spune inima !

Am hotarat sa incep cu cate ceva pentru prichindei. Cand eram mica, cartile sau materialele de colorat erau cam pe numaratelea. Nu gaseai oricum si oriunde. Dar astazi, slava Domnului, gasesti orice material cu cate o printesa sau vreo masinuta.

Iata spre exemplu ce am pregatit eu :






















Sper ca v-au placut !

Cantec Femeiesc

In aceasta zi frumoasa am sa scriu aici o poezie care m-a impresionat foarte mult:


Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.
Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.
Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.
Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.
Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…
Mai e nevoie de alte cuvinte?!


de Adrian Paunescu

Barbatul si femeia

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.
Barbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeste lumina, inima primeste iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.
Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.
Barbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.
Barbatul are suprematia, femeia are intuitia.
Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea.
Barbatul este un geniu, femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femei este indreptata catre virtutea desavarsita.
Gloria face totul maret, virtutea face totul divin.

Barbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti.
Barbatul gandeste, femeia intuieste.
A gandi inseamna a avea creier superior.
A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola.
Barbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza.
Barbatul este un vultur care zboara, femeia - o privighetoare ce canta.
A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.

Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.
Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul.


- de Victor Hugo

De ce iubesc Romania

De ce esti mandru ca esti roman?


Poate sunt eu mai idealista, mai optimista insa am cateva motive pe care le consider sanatoase si cred ca ele sprijina oricand afirmatia Sunt mandru ca-s roman!

Dar hai sa lasam putin la o parte mandria in sine si sa vorbim despre a iubi Romania.

Probabil ca din cauza celor trecute peste tara asta in ultimele cateva zeci de ani, iubirea de patrie s-a depreciat, s-a zbarcit, s-a ofilit. Tensiuni, frustrari, cultul unei istorii falsificate in anii comunismului, neajunsurile unei realitati dure dupa 1989… toate astea au facut ca motivele de a iubi Romania sa fie ascunse sub o gramada mare de suparari. Dar eu cred ca fiecare dintre noi gasim cel putin un motiv bun de a iubi Romania.

Ei bine… am aflat o chestie pe care ProTv-ul a pus-o la cale pentru 1 decembrie 2011: Intra in Cabina ProTv si spune de ce iubesti Romania!

Eu, plecand de la premisa de mai devreme – ca-s optimista, idealista…– o sa cotrobai dupa web-cam si o sa ma inregistrez spunand de ce iubesc Romania .

Tu vei spune “De ce iubesti Romania!” in cabina ProTv?

Sa nu uit… cabina virtuala ProTv este de gasit aici. ;)

In fiecare an ProTV-ul a stiut exact cum sa valorifice acesta minunata zi de 1 Decembrie! A stiut de fiecare data sa ne readuca zambetul pe buze si bucuria de a ne simti mandri de ziua noastra.
Insa....eu pot spune ca ma simt si mai mandra decat orice alt roman! L-as putea cita aici pe  Pavel Stratan "Eu m-am nascut de ziua mea" pentru ca eu chiar m-am nascut de Ziua Romaniei!

Diferente intre femei si barbati



In mod mai mult decat evident exista invariabil diferente intre femei si barbati. Am sa enumar doar cateva dintre acestea....

1. Numele

Daca Ana, Maria, Cristina si Andreea se intalnesc la o cafea, ele vor dialoga, spunandu-si Ana, Maria, Cristina si Andreea.

Daca Radu, Mihai, George si Marius ies la o bere, vor dialoga spunandu-si (afectuos): "Grasule", "Prostule", "Testosule", "Cap" sau "Mosule".

2. Achitarea notei de plata

Cand se primeste nota de plata, Radu, Mihai, George si Marius vor plati fiecare cate 10 lei, chiar daca nota este de 25 lei. Niciunul nu va avea marunt si niciunul nu va recunoaste ca ar dori rest…

Cand femeile primesc nota, scot imediat calculatorul din geanta.

3. Banii

Un barbat va plati 20 lei pentru ceva ce valoreaza doar 10 lei, insa ii este necesar.

O femeie va plati 10 lei pentru ceva ce valoreaza 20 lei si nu ii este necesar, dar este la reducere.

4. Baia si lucrurile personale

Un barbat are 5 obiecte in baie: o periuta de dinti, pasta de ras, aparatul de ras, un sapun si un prosop luat de la hotel.

Numarul mediu aproximativ al obiectelor din baia unei femei este de 337. Pe majoritatea acestor obiecte un barbat nu este capabil sa le identifice.

5. Argumente si discutii

Femeia are intotdeauna ultimul cuvant, in orice fel de conflict.

Orice ar avea de spus un barbat dupa aceea, este doar inceputul unei noi discutii.

6. Pisicile

Femeile iubesc pisicile.

Barbatii afirma ca iubesc pisicile, insa le alunga imediat ce femeia nu mai este de fata.

7. Viitorul

O femeie isi face griji cu privire la viitor pana cand se casatoreste.

Un barbat nu isi face niciodata griji referitoare la viitor, pana cand se casatoreste.

8. Succesul

Un barbat realizat este acela care produce mai mult decat poate cheltui sotia sa.

O femeie realizata este aceea care poate gasi un astfel de barbat.

9. Mariajul

O femeie se casatoreste cu un barbat, sperand ca acesta sa se schimbe, insa el nu o va face.

Un barbat se casatoreste cu o femeie, sperand ca aceasta sa nu se schimbe, insa ea o va face.

10. Vestimentatia ingrijita

O femeie este ingrijita cand merge la cumparaturi, cand uda plantele, arunca gunoiul, raspunde la telefon, citeste o carte sau un mail etc.

Un barbat va fi aranjat cu ocazia unei nunti sau a unei inmormantari.

11. Natural

Barbatii se trezesc la fel de atragatori ca atunci cand s-au culcat.

Femeile, cumva, se "deterioreaza" in timpul noptii.

12. Familia

Ah, copiii... O femeie stie totul despre copiii ei. Stie la ce ora este programarea la dentist, cunoaste relatiile lor sentimentale si anturajul, mancarea preferata, temerile ascunse, sperantele si visele.

Un barbat are o vaga idee ca in aceeasi casa exista niste omuleti mici.

13. Concluzia

Orice barbat casatorit ar trebui sa isi uite greselile.

Nu ar avea sens ca doi oameni sa isi aminteasca mereu acelasi lucru…



Visez la sarbatori

Pentru ca ma incearca dorul de parfumul sarbatorilor de iarna, am inceput deja sa-mi compun playlist-ul specific. Nu de alta, dar n-as vrea sa-mi scape ceva.

Anul asta chiar vreau sa ma bucur cat mai mult de spiritul sarbatorilor. Nu am de gand sa le las sa fuga pe langa mine, chiar daca am examene, si chiar daca trebuie sa fiu tintuita la birou. Cu fulgi de nea sau fara, vreau ca iarna asta sa fiu pur si simplu copilul de alta data!

Poate nu mai am eu varsta potrivita pentru colindat din poarta in poarta dupa nuci, mere sau covrigi, dar pot deschide poarta mea prichindeilor ce vin cu gandul curat si tare imbujorati inganand cate un colind despre Nasterea Mantuitorului. Altii vin mai siguri pe ei cu un "Buna dimineata la Mos Ajun". Spre sfarsitul anului deja e randul baietandrilor cu Steaua sau Plugusorul. Fetele mai adauga cate o Sorcova, sau cate un Grausor. Dar......toate la timpul lor!

Eh, si cum partea cu minunatele colinde pare rezolvata, mai ramaneeeee.....sa am suficienta zapada sa fac un OM DE ZAPADA (daca nu mai multi) !





Bineinteles ca nu-l pot scapa din ochi nici pe Mos Nicolae, ce se cam apropie cu pasi grabiti. Nu pot sa spun daca am fost cuminte sau nu, dar eu tot ma pregatesc! Cele mai incapatoare incaltari o sa caut. Si chiar de-oi primi vreo nuielusa....stiu eu ce sa fac!

Despre legatura mea cu bradul de Craciun...e o alta poveste!

Mai jos am "atasat" o superba melodie, ce ma poarta de fiecare data cu gandul catre casa, mai ales de sarbatori!

- Vis de iarna - 

A nins... sau nu... acasa, pe la noi
Eu stiu ce mult ma asteptati si voi
As vrea sa stam la gura sobei iar
Sa-mi dati un vis si-o poveste-n dar

In buzunar cadoul vi-l pastrez
Cand voi veni sub brad sa vi-l asez
Si parca simt parfum de cozonaci
Va vad zambind langa toti cei dragi
Si visez acasa sa ajung

Dar pan` la noi drumul este lung
Si stau in tren si imi imaginez
Ca sunt cu voi si visez, visez..

Si va colind, si va colind in gand
Cu orice pas tot mai aproape sunt
Mai e putin si-n brate-am sa va strang
Voi sunteti tot ce-am mai bun, mai sfant

Si visez acasa sa ajung
Dar pan` la noi drumul este lung
Si stau in tren si imi imaginez
Ca sunt cu voi si visez, visez..

Si va colind si va colind in gand
Cu orice pas tot mai aproape sunt
Mai e putin si-n barate-am sa va strang
Voi sunteti tot ce-am mai bun, mai sfant
Voi sunteti tot ce-am mai bun, mai sfant




Poate ca se numeste melancolie de iarna, dar oare cati mai au sentimentul asta placut?

Despre fericirea noastra

Cum faci un barbat fericit?
1. Gateste pentru el
2. Fa dragoste cu el
3. In rest lasa-l in pace








Cum faci o femeie fericita?

Trebuie sa fii pentru ea:
1. prieten
2. societate placuta
3. iubit
4. frate
5. parinte
6. maestru
7. educator
8. bucatar
9. timplar
10. instalator

11. mecanic
12. electrician
13. stilist

14. sexolog
15. co-insarcinat
16. psiholog
17. psihiatru
18. terapeut
19. autodidact
20. organizator
21. tata bun

22. curat
23. simpatic
24. atletic
25. tandru
26. atent
27. galant

28. inteligent
29. glumet
30. creativ

31. puternic
32. intelegator
33. tolerant
34. precaut
35. ambitios
36. curajos
37. credincios
38. respectuos
39. pasional
40. competent




si nu uita :

41. sa-i faci des complimente
42. sa mergi cu placere la cumparaturi
43. sa nu exagerezi
44. sa fii bogat
45. sa fii rezistent la stres
46. sa nu te uiti dupa alte femei


si in acelasi timp :
47. sa nu fii gelos
48. sa-i dai libertate
49. sa ai o relatie buna cu familia ta, fara s-o neglijezi pe ea
50. sa o consolezi si sa-i ridici moralul in momentele dificile si foarte important:
51. sa nu uiti aniversarile: a ei si a celorlalti membri ai familiei, prieteni, aniversarea casniciei voastre si a tuturor prietenilor, aniversarea logodnei voastre si....toate datele posibile pe care ea le uita



Bineinteles ca lista poate continua !

Am invatat....si inca mai am!

Am invatat, de la John Lennon, ca viata este ceea ce se intampla atunci cand imi fac alte planuri.

Am invatat, de la Mahatma Gandhi, ca daca vreau sa vad o schimbare in viata mea, este necesar sa fiu eu mai intai acea schimbare.

Am invatat, de la Dan Puric, ca distanta pentru dragoste este ca vantul pentru foc. Daca dragostea e mare, o inteteste; daca nu, o stinge.

Am invatat, de la Octavian Paler, ca am puterea de a continua mult timp dupa ce am spus ca nu mai pot.

Am invatat, de la Eleanor Roosevelt, ca daca fac ceea ce ma sperie cat mai repede, moartea fricii este in mod cert sigura.

Am invatat, de la Steve Jobs, ca timpul este al naibii de limitat si ca nu e cazul sa-l pierd traind viata altcuiva. Am invatat sa nu las opiniile zgomotoase ale altora sa-mi acopere vocea interioara si sa am curajul sa-mi urmez inima si intuitia.

Am invatat, de la Mihail Musat, ca sunt un om simplu si ca traiesc o viata simpla. Chiar daca din afara cele doua par profund complicate.

Am invatat, de la Charlie Chaplin, ca viata este o tragedie atunci cand o privesc in prim-plan si o comedie cand o privesc in plan larg.

Am invatat, de la Andreea Raducan, ca viata imi poate lua tot ce mi se cuvine intr-o clipa, chiar daca este corect, moral sau legal. Si ca tot ce conteaza cu adevarat este sa fac lucrurile bine, corect si in armonie cu mine.

Am invatat, de la Andy Szekely, ca performanta reprezinta potential minus interferenta.

Am invatat, de la Dalai Lama, ca nu pot obtine pace si liniste in lume pana cand nu fac pace in mine insumi.


Am invatat, de la Albert Einstein, ca in mijlocul teoremelor si ecuatiilor ma aflu eu, omul.

Am invatat, de la Constantin Brancusi, ca lucrurile nu sunt greu de facut. Greu este sa ma pun in starea de a le face.

Am invatat, de la Friedrich Nietsche, sa am grija cum ma port cu oamenii in drumul meu catre inaltimi, caci aceiasi oameni ii voi intalni si in drumul meu catre in jos.

Am invatat, de la Voltaire, ca cea mai inversunata lupta este aceea cu mine insumi si ca ma aflu in ambele tabere.

Am invatat, de la Confucius, ca sunt un adevarat invingator daca ma inving pe mine insumi.

Am invatat, de la Jim Rohn, ca exista doua lucruri care nu se mai intorc niciodata inapoi, iar acelea sunt: o sageata aruncata si o ocazie pierduta.

Am invatat, de la Sigmund Freud, ca fiecare om pe care il intalnesc in drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea, incerc sa invat cate ceva de la fiecare. In unele cazuri insa, sa nu exageram, caci „geme tara…” de „urangutani” si „matracuci”.

Am invatat ca daca am pierdut ceva sa stau linistita, caci nu am pierdut mult. Daca am pierdut mult sa fiu in continuare relaxata, caci nu am pierdut totul. Iar daca am pierdut totul, sa imi traiesc viata total, caci nu mai am ce pierde.


Am invatat ca mai intai e cazul sa-mi traiesc viata mea si abia dupa aceea pe a altora. Si nu mai intai pe a altora si dupa aceea pe a mea. Caci doar astfel pot vedea cu adevarat lumina si frumusetea din ceilalti. Altfel, orbirea nu-mi confera dreptul de a vedea niciun pic din a mea. Am invatat ca, la inceput, traim viata altora, apoi invatam sa o traim pe-a noastra, iar abia in final lasam viata sa ne traiasca pe noi.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...